Cum poate fi trăit Anul Credinţei în Orientul Mijlociu

13.10.2012, Roma (Catholica) - Printr-o scrisoare pastorală recent publicată, Adunarea Episcopilor Ordinariatelor Catolice din Ţara Sfântă îşi oferă contribuţia la itinerariul pe care Biserica universală este chemată să îl parcurgă în Anul Credinţei. Păstorii Bisericilor Catolice din regiune, citând Exortaţia post-sinodală a Papei Benedict al XVI-lea Ecclesia in Medio Oriente, reamintesc tuturor că „exemplul primei comunităţi din Ierusalim poate sluji ca model pentru reînnoirea în prezent a comunităţii creştine”. Anul Credinţei are o conotaţie specială în pământul care „a constituit geografia istoriei credinţei”, din care s-a ridicat „marele nor de mărturisitori ai credinţei din Scriptură”, şi unde s-a născut Biserica însăşi, la Rusalii. „Biserica Mamă din Ierusalim, păstrătoarea credinţei Apostolilor”, au scris Episcopii, „este Biserica noastră şi continuă să ofere modele de credinţă: Fericita Maryam Bawardi, Fericita Marie-Alphonsine, Venerabilul Samaan Sruji”.

Scrisoarea nu ascunde problemele cu care Bisericile locale sunt chemate să se confrunte în Anul Credinţei. „Pământul nostru continuă să fie sfâşiat de violenţă, nedreptate, nesiguranţă. Mulţi oameni sunt blocaţi în spatele zidurilor şi al punctelor de control, alţii se sting în închisori, suferă discriminare, plâng pentru cei dragi ai lor, le este dor de membrii familiilor lor care nu pot fi împreună cu ei, trăiesc în teamă şi nelinişte”. Chiar şi revoltele care zguduie întreaga regiune au caracteristici enigmatice: „În jurul nostru”, recunosc Episcopii, „lumea cunoscută se prăbuşeşte şi dictatori puternici sunt daţi jos. Mulţi dintre fraţi şi surorile noastre în credinţă au ales să emigreze, lăsând comunităţile noastre şi mai sărace şi fragile”.

Episcopii din Orientul Mijlociu au recunoscut faptul că credinţa însăşi poate fi uneori ispitită să dispere. Cu toate acestea, timpurile dificile arată şi mai clar faptul că credinţa nu este o chestiune de efort, ci un dar gratuit de la Domnul, „un har, aşadar ne rugăm pentru ca Domnul nostru înviat să facă să crească cu adevărat credinţa noastră şi să ne facă martorii Lui plini de bucurie şi speranţă… Trebuie să căutăm harul lui Dumnezeu în mijlocul tuturor acestor evenimente, chiar şi acolo unde este moarte, sânge, emigrare forţată şi persecuţie”. Doar cu ajutorul harului, creştinii din Orientul Mijlociu vor putea să discearnă care este rolul lor în această furtună din jurul lor. Pentru a cere darul credinţei, Episcopii au sugerat cultivarea gesturilor obişnuite ale vieţii creştine: sârguinţa în frecventarea Sacramentelor, participarea la Liturghie şi la celebrările inter-rituale, atenţia faţă de catehism, practica pelerinajelor şi a rugăciunii la Locurile Sfinte.