Sfântul Scaun despre ordinele ecvestre recunoscute şi nerecunoscute
17.10.2012, Vatican (Catholica) - Într-un comunicat al Secretariatului de Stat al Sfântului Scaun, informează Radio Vatican, se precizează că în afară de propriile ordine ecvestre, Sfântul Scaun recunoaşte şi tutelează doar Ordinul Militar Suveran de Malta, adică Ordinul Militar Suveran Ospitalier al Sf. Ioan de Ierusalim, de Rodi şi de Malta, precum şi Ordinul ecvestru al Sfântului Mormânt de la Ierusalim, şi nu intenţionează să aducă inovaţii în această privinţă. Ordinele ecvestre ale Sf. Scaun sunt: Ordinul Suprem al lui Cristos, înfiinţat în 1319 de Papa Ioan al XXII-lea, Ordinul Pintenul de Aur, înfiinţat într-un timp neprecizat şi restaurat de Papa Pius X în 1905, Ordinul Pius al IX-lea (sau „Ordo Pianus”), înfiinţat în 1847 de Papa Pius al IX-lea şi reformat de Papa Pius al XII-lea în 1939 şi 1957, Ordinul Sf. Grigore cel Mare, înfiinţat în 1831 de Papa Grigore al XVI-lea şi reformat de Papa Pius al X-lea în 1905, şi Ordinul Sf. Silvestru Papă, detaşat din Miliţia Aurită în 1841 de Papa Grigore al XVI-lea şi reformat de Papa Pius al X-lea în 1905.
Comunicatul a fost difuzat marţi de Secretariatul de Stat „în urma solicitărilor frecvente de informaţii în legătură cu atitudinea Sfântul Scaun faţă de Ordinele Ecvestre dedicate Sfinţilor sau având titulaturi sacre”. „Toate celelalte Ordine, de înfiinţare recentă sau derivate din cele medievale”, continuă comunicatul, „nu sunt recunoscute de Sfântul Scaun, care nu poate garanta pentru legitimitatea lor istorică şi juridică, finalitatea şi respectivele forme de organizare. Pentru a evita orice echivoc posibil, inclusiv din cauza eliberării ilicite de documente şi a uzului inadecvat al locurilor sacre, şi pentru a împiedica continuarea abuzurilor, care dăunează multor persoane cu bună credinţă, Sfântul Scaun confirmă voinţa de a nu atribui nicio valoare acelor diplome cavalereşti şi relativelor însemne acordate de grupări nerecunoscute”. În acelaşi sens, încheie comunicatul, Sf. Scaun „nu consideră potrivită folosirea bisericilor şi a capelelor pentru aşa zisele ‘ceremonii de învestitură'”.
