Interviu inedit al Papei pentru filmul „Bells of Europe”
17.10.2012, Vatican (Catholica) - Luni seară, după sesiunea sinodală, a fost prezentat unui grup de părinţi sinodali filmul „Bells of Europe” („Clopote ale Europei”), cu tema raporturilor dintre creştinism, cultura europeană şi viitorul continentului. Filmul prezintă fragmente dintr-o serie de interviuri cu cele mai mari personalităţi religioase creştine: Papa Benedict al XVI-lea, Patriarhul ecumenic Bartolomeu I, Patriarhul Kiril al Moscovei, Arhiepiscopul Rowan Williams de Canterbury, fostul preşedinte al federaţiei Bisericilor Evanghelice în Germania, Huber, şi alte personalităţi politice şi culturale.
Firul care uneşte personalităţile intervievate este reprezentat de sunetul clopotelor din diferite colţuri ale Europei şi de sunetul unui clopot turnat într-o antică turnătorie din localitatea italiană Agnone. Coloana sonoră aste alcătuită din fragmente muzicale ale compozitorului estonian Arvo Part, inspirate din sunetul clopotelor, după cum spune chiar compozitorul. Realizat de Centrul de Televiziune Vaticană pe baza unei idei a pr. Germano Marani, cu sprijinul diferitelor alte instituţii, printre care fundaţia „La Gregoriana”, filmul este acum la dispoziţia departamentului RAI Cinema, care deţine drepturile pentru difuzarea la televizor şi pe suport DVD.
Tuturor participanţilor la Sinod le-a fost distribuit o broşură cu textele integrale ale interviurilor realizate cu ocazia filmului, în versiune italiană şi engleză. Redacţia română a Radio Vatican oferă textul interviului cu Sfântul Părinte, care a constat din două întrebări:
– Sanctitate, în enciclicele pe care le-aţi scris propuneţi o antropologie intensă, un om plin de iubirea lui Dumnezeu, un om al raţionalităţii lărgite de experienţa de credinţă, un om cu o responsabilitate socială graţie dinamicii carităţii, primită şi dăruită în spiritul adevărului. Sanctitate, tocmai în acest orizont antropologic în care mesajul evanghelic evidenţiază toate elementele demne de o persoană umană, curăţind-o de impurităţile care întunecă autentica faţă a omului creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu, aţi repetat în mai multe rânduri că această redescoperire a chipului uman, a valorilor evanghelice, a profundelor rădăcini ale Europei, este motiv de mare speranţă pentru continentul european şi nu numai. Puteţi să ne explicaţi motivele unei astfel de speranţe?
– Primul motiv al speranţei mele constă în faptul că dorinţa de Dumnezeu, căutarea lui Dumnezeu este adânc scrisă în fiecare suflet uman şi nu poate să dispară. Sigur, pentru o anumită perioadă de timp, Dumnezeu poate fi uitat, pus de o parte, o vreme atenţia este ocupată de alte lucruri, dar Dumnezeu nu dispare niciodată. Este pur şi simplu adevărat ceea ce spune Sfântul Augustin, că noi oamenii suntem neliniştiţi până când nu l-am aflat pe Dumnezeu. Această nelinişte există şi azi.
Al doilea motiv al speranţei mele constă în faptul că Evanghelia lui Isus Cristos, credinţa în Cristos este pur şi simplu adevărată. Şi adevărul nu se învecheşte. Şi acesta poate fi uitat pentru un timp, se pot găsi alte preocupări, dar adevărul chiar dacă este lăsat de-o parte nu dispare. Ideologiile au un timp limitat. Par puternice, irezistibile, dar după o anumită perioadă se consumă, nu mai au forţă în ele, pentru că le lipseşte un adevăr profund. Sunt particule de adevăr care se consumă în cele din urmă. În schimb Evanghelia este adevăr şi de aceea nu se consumă niciodată. În toate perioadele istoriei apar dimensiunile ei noi, apare întreaga ei noutate, răspunzând exigenţelor inimii şi raţiunii umane, care poate străbate acest adevăr în care se regăseşte. Tocmai din acest motiv sunt convins de existenţa unei noi primăveri a creştinismului.
Un al treilea motiv empiric se observă în faptul că această nelinişte este prezentă azi în rândul tinerilor. Aceştia au văzut atâtea lucruri – oferte ale ideologiilor şi consumismului – dar percep golul, eşecul lor. Omul este creat pentru infinit, tot ceea ce este limitat fiind prea puţin pentru el. De aceea vedem, chiar în rândul noilor generaţii, această nelinişte care se trezeşte din nou, iar tinerii se pun în mişcare, existând astfel noi descoperiri ale frumuseţii creştinismului. Nu un creştinism la preţ moderat sau redus, ci în radicalitatea şi profunzimea sa.
Mi se pare deci că antropologia, ca atare, ne arată că vor exista întotdeauna noi treziri ale creştinismului, iar faptele confirmă acest lucru. Creştinismul este adevărat, iar adevărul are întotdeauna viitor.
– Sanctitate, aţi repetat în mai multe rânduri că Europa a avut şi continuă să aibă o influenţă culturală asupra întregului neam omenesc şi nu poate renunţa să se simtă responsabilă în mod deosebit nu doar de propriul viitor dar şi de cel al întregii omeniri. Privind în perspectivă, este posibilă trasarea contururilor mărturiei vizibile a catolicilor şi a creştinilor ce aparţin Bisericile ortodoxe şi protestante, în Europa – de la Atlantic până la Urali – şi care, trăind valorile evanghelice în care cred să contribuie la construirea unei Europe mai fidele lui Cristos, mai primitoare şi solidare, nu doar prin păstrarea identităţii culturale şi spirituale care îi caracterizează, ci şi prin angajarea pentru a căuta noi căi de înfruntare a noilor dificultăţi comune ale epocii post-moderne şi multiculturale?
– Aceasta este marea întrebare. Este clar că Europa are şi azi în lume o mare importanţă, atât economică cât şi culturală şi intelectuală. Şi, corespunzător acestei importanţe are şi o mare responsabilitate. Dar Europa trebuie, după cum aţi menţionat, să îşi găsească deplina identitate pentru a fi în măsură să vorbească şi să acţioneze în conformitate cu responsabilitatea pe care o are. Problema de astăzi nu mai este reprezentată, în opinia mea, de diferenţele naţionale. Este vorba de diversităţi care nu mai sunt diviziuni, să îi mulţumim Domnului. Naţiunile se păstrează şi – în diversitatea lor culturală, umană, de temperament – sunt o bogăţie care se completează şi dă naştere unei mari simfonii de culturi. Sunt practic o cultură comună.
Problema Europei de a-şi afla identitate pare să constea în faptul că în Europa de azi avem două suflete: un suflet şi o raţiune abstractă, anti-istorică, care tinde să domine totul pentru că se simte deasupra tuturor culturilor. O raţiune care intenţionează să se emancipeze de toate tradiţiile şi valorile culturale, în favoarea unei raţionalităţi abstracte. Prima sentinţă a Curţii europene de la Strasbourg referitoare la crucifix a fost un exemplu al acestei raţionalităţi abstracte care vrea să se emancipeze de toate tradiţiile, de istoria însăşi. Dar nu se poate trăi astfel. Mai mult decât atât, chiar şi „raţiunea pură” este condiţionată de o situaţie istorică specifică, şi numai în acest sens poate exista.
Celălalt suflet este ceea ce noi putem numi creştinism, care se deschide la tot ceea ce este raţional, el însuşi creând îndrăzneala raţiunii şi a libertăţii unei raţiuni critice, dar rămâne ancorată în rădăcinile care au dat origini acestei Europe, care au construit-o din perspectiva marilor valori, a intuiţiilor şi viziunii credinţei creştine. După cum aţi menţionat, în special în dialogul ecumenic dintre Biserica catolică, ortodoxă şi protestantă, acest suflet trebuie să găsească o expresie comună şi trebuie apoi să se întâlnească cu această raţiune abstractă, adică să accepte şi să conserve libertatea critică a raţiunii faţă de tot ceea ce poate face şi a făcut, dar să o practice, să o concretizeze în aspectele fundamentale, în coeziune cu marile valori pe care ni le-a dat creştinismul.
Numai în această sinteză Europa poate avea ponderea sa în cadrul dialogului intercultural al umanităţii de azi şi de mâine, pentru că o raţionalitate care s-a eliberat de toate culturile nu poate intra într-un dialog intercultural. Doar o raţionalitate cu o identitate istorică şi morală poate vorbi cu alţii, poate căuta o interculturalitate în care oricine să poată veni şi să găsească o unitate fundamentală de valori, ce poate deschide drumuri spre viitor, spre un nou umanism ce trebuie să fie scopul nostru. Iar pentru noi acest umanism se dezvoltă tocmai din marea idee a omului creat după chipul şi imaginea lui Dumnezeu.
