Fericitul Giovanni Battista Piamarta, fondatorul Congregaţiei Sfintei Familii din Nazaret
19.10.2012, Roma (Catholica) - Fericitul Giovanni Battista Piamarta – care v-a fi canonizat duminică – s-a născut într-o familie săracă din Brescia, Italia, la 26 noiembrie 1841, intrând în seminar în 1860, după care în 1865 a fost hirotonit preot. Pr. Piamarta a lucrat cu tinerii şi cu familiile din parohiile rurale şi apoi din Brescia. S-a evidenţiat prin zelul şi dedicarea sa în lucrarea cu copiii, cu bolnavii şi în îndrumarea spirituală a credincioşilor.
Alături de pr. Pietro Capretti a fondat Institutul Workman (Istituto Artigianelli), pentru a oferi sprijin şi pentru a ajuta la păstrarea creştinismului în vieţile tinerilor care se mutau în oraş pentru muncă. Cu pr. Giovanni Bonsignori a fondat Colonia Agricolă de la Remedello, pentru a oferi servicii similare lucrătorilor din agricultură. Fraţi şi surori din viaţa consacrată au fost atraşi de munca pe care o făcea pr. Giovanni, iar în martie 1900 el a fondat Congregaţia Sfintei Familii din Nazaret. Cu ajutorul mamei sale, a fondat de asemenea o congregaţie de sex feminin, a Slujitoarelor Umile ale Domnului. A murit în braţele pr. Bonsignori în Remedello, la 25 aprilie 1913, înconjurat de fraţii săi.
Fericitul Piamarta a fost beatificat la 12 octombrie 1997, de Papa Ioan Paul al II-lea. În predica sa, Papa Ioan Paul al II-lea a spus: „Urmând exemplul lui Cristos, a reuşit ca un număr mare de băieţi şi de tineri să ajungă să cunoască privirea iubitoare şi exigentă a Domnului. Cât de mulţi, datorită activităţilor sale pastorale, au putut să găsească bucuria în viaţă, după ce au învăţat o meserie şi, mai presus de toate, l-au întâlnit pe Isus şi mesajul său de mântuire!”
„Munca apostolică a noului fericit are multe faţete şi cuprinde multe domenii ale vieţii sociale: de la lumea muncii la cea a agriculturii, de la educaţie la sectorul de publicaţii. A lăsat în urma sa o amintire extraordinară pentru Dieceza de Brescia şi pentru întreaga Biserică”, spunea Papa Ioan Paul al II-lea. „Unde a găsit acest om extraordinar al lui Dumnezeu energia pentru toate activităţile sale numeroase? Răspunsul este clar: rugăciune asiduă şi ferventă a fost sursa neobositului său zel apostolic şi a influenţei benefice pe care a exercitat-o asupra tuturor cu care s-a întâlnit. El însuşi a spus, după cum îşi amintesc contemporanii săi: ‘cu rugăciune ne întărim de însăşi puterea lui Dumnezeu… Omnia possum.’ Totul este posibil cu Dumnezeu, pentru El şi cu El”, a adăugat Papa.
