Profesiune religioasă la Frumoasa
31.10.2012, Iaşi (Catholica) - „M-ai chemat? Iată-mă!” Acesta a fost răspunsul generos şi plin de bucurie dat de trei surori din Congregaţia „Slujitoarele Săracilor”, proclamat oficial prin profesiunea religioasă din ziua de 28 octombrie 2012 la Frumoasa, în parohia „Sfânta Maria Magdalena”. Sr. Mariana Bîrnat, sr. Rita-Maria Cosalbert, sr. Andreea-Maria Mihoc, după ce au parcurs un drum de formare şi discernământ timp de mai mulţi ani în România şi Italia (Roma), au descoperit frumuseţea vieţii consacrate în totalitate lui Dumnezeu prin rugăciune, muncă, studiu, exemplul bun al familiei, al preoţilor şi persoanelor consacrate ce le-au întâlnit în copilărie.
Sfânta Liturghie a fost prezidată de pr. Alois Fechet, vicar episcopal şi responsabil cu viaţa consacrată, alături de mai mulţi preoţi care le-au însoţit spiritual, le-au susţinut cu rugăciunea şi sfaturile lor pe drumul ales, citim în materialul semnat de sr. Iuliana Bîrnat, SDP pe situl Diecezei de Iaşi. Comunitatea din Frumoasa a primit cu mare căldură acest eveniment deosebit, participând la împodobirea Bisericii şi la animarea Sfintei Liturghii cu cântece înălţătoare. Copiii parohiei au întâmpinat cu o arcadă de flori multicolore şi parfumate procesiunea de la începutul Liturghiei alcătuită din cele trei candidate, care purtau în mâini candelele lor, surorile din congregaţie prezente şi preoţii concelebranţi.
Părintele predicator Cristian Bîrnat a vorbit despre Dumnezeu – iubire şi a invitat audienţa să reflecteze la întrebarea: „În faţa lui Dumnezeu, anii care s-au scurs din viaţa mea, au adus roade?” Idealul iubirii, a continuat el, „este să iubeşti fără să fii iubit. Idealul iubirii este să ierţi fără să fii iertat; să slujeşti chiar dacă nu te preţuieşte nimeni şi nu primeşti un cuvânt de mulţumire sau de apreciere; să te jertfeşti fără ca cineva să cunoască că te-ai jertfit. Idealul iubirii este ca totul să-ţi aparţină, însă tu bucuros să te lipseşti de toate şi să te comporţi ca şi cum nu ţi-ar aparţine nimic!” Îndemnul adresat tinerelor care au hotărât să îl iubească necondiţionat pe Dumnezeu a fost acela de a răspândi în jurul lor gingăşia şi parfumul iubirii lui Dumnezeu, promovând astfel la examenul iubirii, al carităţii.



