Ignoranţa religioasă, una dintre cele mai mari probleme din aceste timpuri

30.11.2012, Vatican (Catholica) - „Biserica din Franţa are un patrimoniu mare de sfinţi, doctori, martiri şi mărturisitori ai credinţei. Sunteţi moştenitorii unei istorii de mari experienţe umane şi de o imensă bogăţie spirituală… Aceste origini şi acest glorios trecut, mereu prezent în gândurile noastre şi dragi spiritului nostru, hrănesc marea speranţă într-o credinţă solidă şi îndrăzneaţă, care să ne permită să ne ridicăm la nivelul provocărilor mileniului trei şi să ascultăm speranţele omenirii contemporane, la care numai Dumnezeu poate da un răspuns satisfăcător.”

Cu aceste cuvinte a primit Papa Benedict al XVI-lea al treilea grup de Episcopi din Conferinţa Episcopală Franceză, la finalul vizitei lor „ad limina”. Papa a observat că „Vestea cea Bună pe care trebuie să o anunţăm omenirii, în toate timpurile şi în toate limbile şi culturile, poate fi rezumată în aceste cuvinte: Dumnezeu, Creatorul omenirii, în Fiul Său Isus, ne-a arătat iubirea ce o are pentru omenire. „Dumnezeu este iubire” şi doreşte fericirea creaţiei Sale, a tuturor copiilor Săi. Constituţia pastorală „Gaudium et Spes” pune întrebări cheie privind existenţa umană, sensul vieţii şi al morţii, boala, răul şi suferinţa, toate prezente în lumea noastră. Se reaminteşte că, în bunătatea Lui paternă, Dumnezeu oferă răspunsuri la toate aceste întrebări şi că Cristos a întemeiat Biserica Sa în scopul de a aduce aceste răspunsuri întregii omeniri. Acesta este motivul pentru care una dintre cele mai grave probleme ale timpului nostru este ignorarea religiei din partea multor bărbaţi şi femei şi, de asemenea, între credincioşii catolici.”

„De aceea noua evanghelizare, în care Biserica este angajată ferm […] are o asemenea importanţă”, a continuat Papa. „Unul dintre obstacolele cele mai formidabile în misiunea noastră pastorală este necunoaşterea conţinutului credinţei. Într-adevăr, aceasta este o formă dublă de ignoranţă: ignoranţa faţă de Isus Cristos ca persoană şi ignoranţa faţă de natura sublimă a învăţăturilor Sale, faţă de valoarea lor universală şi permanentă în căutarea sensului vieţii şi a fericirii. În noile generaţii această ignoranţă produce o incapacitate de a înţelege istoria sau de a se recunoaşte ca moştenitoare ale acestei tradiţii, care a modelat viaţa europeană, societatea, arta şi cultura. […] Noua evanghelizare va fi eficientă atunci când va angaja profund comunităţile şi parohiile. Semnele de vitalitate şi de implicare a laicilor în societate franceză sunt deja încurajatoare… Laicii sunt faţa lumii în Biserică, şi în acelaşi timp, faţa Bisericii prezentată lumii.” Papa Benedict al XVI-lea a subliniat că Biserica din Europa şi din Franţa nu mai poate rămâne indiferentă la diminuarea vocaţiilor şi a hirotonirilor întru preoţie… Toate energiile disponibile trebuie să fie mobilizate de urgenţă, astfel încât vocea Domnului să fie dusă tinerilor. Dumnezeu cheamă când şi pe cine vrea El. Fără îndoială, familiile şi comunităţile creştine oferă teren deosebit de fertil.”

„Tinerii sunt speranţa şi viitorul Bisericii şi lumii”, a continuat Sfântul Părinte, subliniind „importanţa educaţiei catolice”. „Institutele catolice joacă în mod clar un rol principal în marele dialog dintre credinţă şi cultură. Iubirea de adevăr, care străluceşte în ele este, în sine, un mare evanghelizator. Locurile de învăţare şi de dialog, precum şi centrele de cercetare, trebuie să fie dezvoltate în continuare şi să fie mai ambiţioase în ţeluri.” Papa a lăudat iniţiativele unor Dieceze franceze de a încuraja o mai bună cunoaştere a teologiei în rândul tinerilor care studiază alte discipline. „Teologia este o sursă de înţelepciune, bucurie şi de mirare ce nu ar trebui să fie rezervată numai pentru seminarişti, preoţi şi persoane consacrate”, a adăugat el. Pontiful a încheiat menţionând şcolile catolice, care „au modelat viaţa creştină şi culturală” a Franţei, şi care poartă „o responsabilitate istorică”. „Trebuie să fie găsită calea de a plasa credinţa în centrul misiunii lor educaţionale… Educaţia în spiritul valorilor creştine oferă cheia pentru cultura naţiunii Dvs. Deschizându-i pe tineri faţă de speranţă şi de adevărata libertate, o astfel de educaţie va continua să fie o sursă de dinamism şi creativitate. Ardoarea noii evanghelizări va fi contribuţia noastră cea mai mare la înflorirea societăţii umane şi cel mai bun răspuns la provocările variate cu care ne confruntăm, la începutul mileniului al treilea.”