Funeraliile pr. Alois Dămoc la Butea
03.12.2012, Iaşi (Catholica) - Pr. Alois Dămoc, decedat în seara zilei de 28 noiembrie, a fost condus pe ultimul drum sâmbătă, 1 decembrie 2012, în localitatea Butea. Liturghia de înmormântare a început la ora 10.30, printr-o procesiune din casa parohială. Celebrarea a fost prezidată de PS Petru Gherghel. Alături de PS Aurel Percă, au participat aproape 100 de preoţi. Mulţi dintre ei erau colegi ai părintelui răposat: din seria 1965 (din 15 preoţi, 9 sunt în viaţă), precum şi consăteni sau foşti vicari. Credincioşii din localitate şi din satele vecine au umplut biserica. Majoritatea dintre ei au fost botezaţi, căsătoriţi sau catehizaţi de părintele Alois care a slujit peste 35 de ani în acest sat. Aproape de sicriul înconjurat cu multe coroane au stat multe rude de ale părintelui Alois: fraţi, surori, nepoţi. Trupul neînsufleţit al părintelui a ajuns la Butea cu o zi înainte, după ce mai întâi, în biserica „Sfânta Tereza” din Iaşi, s-a celebrat o Liturghie cu prohod în seara de vineri, 29 noiembrie, prezidată de PS Aurel Percă.
La predica de la Liturghia de înmormântare, pr. Iosif Dorcu a trezit în cei prezenţi speranţa învierii. Predicatorul, unul dintre preoţii care a făcut Seminarul în timpul părintelui Dămoc, a spus că cei răposaţi sunt ca nişte seminţe aşezate în pământul reavăn al cimitirului care vor rodi spre înviere: „Când agricultorul seamănă primăvara, o face cu speranţa că acea sămânţă, după ce va putrezi, va aduce rod”. La părintele Alois, căruia i-a sat aproape, mai ales în ultimii ani, predicatorul a admirat că a fost un învingător: preoţia şi-a trăit-o prin rugăciune şi fidelitate faţă de promisiunile făcute; în vremuri tulburi a construit biserica; suferinţa a purtat-o cu seninătate. Imaginea din biserică, în care credincioşii sunt în jurul preotului lor întocmai ca o coroană, ar trebui să rămână în memoria tuturor. În final, amintind de cuvintele notate pe crucea preotului Gheorghe Petz, i-a invitat pe toţi la rugăciune: „Nu uitaţi în rugăciune pe cucernicul preot Alois Dămoc!”
La finalul Liturghiei, părintele paroh Petru Blaj, o nepoată (Cecilia Robu) şi doi reprezentanţi ai parohiei Butea au adus omagiu preotului răposat pentru grija pastorală de care s-au bucurat credincioşii, pentru că i-a întărit în credinţă, pentru că au o nouă biserică, pentru seninătatea pe care au văzut-o în el, pentru binecuvântarea oferită tuturor celor care-l vizitau în timpul bolii: „Părintele Alois Dămoc a fost şi va rămâne un om, un preot, un personaj deosebit al comunităţii noastre din Butea datorită muncii pastorale îndeplinite cu multă râvnă şi dăruire, dar mai ales pentru implicarea sa necondiţionată în construirea bisericii din Butea într-o perioadă extrem de dificilă, subjugată de frica şi ameninţările comunismului”.
Într-adevăr, biserica veche fiind şubrezită, pe baza unei aprobări de reparaţie capitală (27 octombrie 1976), în vremuri de interdicţie, pr. Dămoc a coordonat, începând cu 6 iunie 1977, lucrările la noua biserică. O placă de marmură ce urmează a fi pusă pe biserică aminteşte de opera părintelui Alois: „OAMDG. Această biserică dedicată Sfintei Treimi a fost construită în anii 1977-1980 prin contribuţia credincioşilor din Butea, paroh fiind preotul Alois Dămoc. În ziua de 18 iunie 2000, în sărbătoarea Sfintei Treimi, episcopul de Iaşi Petru Gherghel, asistat de episcopul aux. Aurel Percă şi de episcopul de la Chişinău, Anton Coşa, a consacrat altarul şi biserica spre slava Sfintei Treimi. Mulţumim pentru ajutor!”
La finalul Liturghiei, PS Petru Gherghel, coleg al pr. Alois, s-a rugat ca Dumnezeu să îi răsplătească pentru slujirea pe care a adus-o Bisericii şi pentru exemplul pe care l-a lăsat. A transmis de asemenea gândul de rugăciune al IPS Ioan Robu, reprezentat la Liturghie prin părintele decan Iosif Imbrişcă, şi al PS Anton Coşa. Sicriul cu trupul neînsufleţit a fost scos din biserică de şase preoţi care s-au născut în Butea. Din faţa bisericii până la cimitir sicriul a fost dus de tineri. În faţă erau multe coroane purtate de tinere în costume naţionale. Pe o parte şi pe alta a drumului până la cimitir erau covoare. Sicriul a fost depus într-un mormânt, lângă părintele Gheorghe Petz (+1974) cu care a slujit un timp în aceeaşi parohie. În acelaşi cimitir aşteaptă învierea şi alţi preoţi: Ioan Ferenţ (+1933), Paul Tamaş (+1982), Marcel Ianuş (+2009). (material semnat de pr. Cornel Cadar pentru Ercis.ro)
Imagini
