Depunerea adeziunii la Roman în „Legiunea Mariei”
04.12.2012, Roman (Catholica) - Duminică, 2 decembrie 2012, la începutul noului an liturgic, 29 de credincioşi din parohia „Fericitul Ieremia Valahul” din Roman au depus adeziunea în Asociaţia „Legiunea Mariei”, grupare formată după manualul „Legio Mariae”, autorizat de Preasfinţitul Petru Gherghel la 31 mai 2003.
După doi ani de formare, sub călăuzirea părintelui paroh Alois Moraru, prima adeziune în parohia „Fericitul Ieremia Valahul” din Roman a avut loc în ziua de 8 decembrie 2006, în solemnitatea Neprihănitei Zămisliri. Atunci, 16 persoane din comunitatea parohială au depus promisiunea şi s-au angajat să activeze în gruparea parohială cu numele de „Tămăduitoarea bolnavilor”, pentru a lupta în armata Mariei împotriva păcatelor şi a greutăţilor lumii de astăzi, punând ca linie prioritară rugăciunea pentru vindecarea bolnavilor sufleteşti şi trupeşti. Întrucât în Dieceza de Iaşi funcţiona doar un grup „Legio Mariae” (de la parohia „Adormirea Maicii Domnului” din Iaşi), s-a făcut afilierea la Curia de la Bucureşti.
„Legio Mariae” este o asociaţie de catolici care, cu aprobarea Bisericii şi sub directa conducere a Sfintei Fecioare Maria, Mijlocitoarea tuturor harurilor, s-au constituit ei înşişi, sub stindardul ei, într-o armată angajată în lupta perpetuă dintre Biserică şi puterile răului din lume. Prima înrolare a membrilor „Legio Mariae” a avut loc în Dublin, capitala Irlandei, în 7 septembrie 1921. În armata Sfintei Fecioare Maria, arma principală este Rozariul. Activitatea de bază a „Legiunii Mariei” este una de apostolat. Referindu-se la această muncă a legionarilor şi la rolul mişcării în Biserică, Cardinalul Ribery spunea: „Legiunea Mariei este un apostolat, o fidelitate totală faţă de Sfânta Maria”.
Asociaţia poartă denumirea de „legiune” pentru că este organizată după modelul armatei romane, în cadrul căreia erau cultivate loialitatea, curajul, disciplina şi perseverenţa. Idealul fiecărui membru al „Legiunii Mariei” este de a fi însufleţit de spiritul Măicuţei cereşti, adică al umilinţei şi al ascultării cu iubire şi credinţă. La fel, fiecare membru, slujind Biserica în mijlocul oamenilor, trebuie să o facă delicat, simţind inspiraţia Duhului Sfânt şi rămânând în umbra Bisericii.
