Dumnezeu însuşi este primul care a venit să ne viziteze

23.12.2012, Vatican (Catholica) - La ora 12 în ziua de duminică, 23 decembrie 2012, în a patra duminică din Advent, Papa Benedict al XVI-lea a apărut la fereastra biroului său din Palatul Apostolic din Vatican pentru a recita rugăciunea Angelus cu credincioşii şi pelerinii adunaţi în Piaţa San Pietro. Înainte de rugăciune Pontiful a rostit câteva cuvinte pornind de la lectura evanghelică din cea de-a patra duminică a Adventului.

Iubiţi fraţi şi surori!

În această a patra duminică a Adventului, după care va urma Naşterea Domnului, Evanghelia ne relatează vizita Mariei la verişoara ei Elisabeta. Acest episod nu reprezintă un simplu gest de amabilitate, ci simbolizează cu mare simplitate întâlnirea dintre Vechiul şi Noul Testament. Cele două femei, ambele însărcinate, întrupează de fapt aşteptarea şi pe Cel aşteptat. Bătrâna Elisabeta simbolizează Israelul care îl aşteaptă pe Mesia, în timp ce tânăra Maria poartă în trupul ei împlinirea acestei aşteptări, pentru întreaga omenire. În cele două femei se întâlnesc şi se recunosc înainte de toate roadele pântecelor lor, Ioan şi Cristos. Poetul creştin Prudenzio comentează: „Copilul din pântecele celei în vârstă salută, prin gura mamei sale, pe Domnul Fiul Fecioarei” (Apotheosis, 590: PL 59, 970). Bucuria lui Ioan în pântecele Elisabetei este semnul împlinirii aşteptării: Dumnezeu îşi vizitează poporul. La Buna Vestire, Arhanghelul Gabriel i-a vorbit Mariei despre faptul că Elisabeta este însărcinată (cf. Luca 1,36) ca fiind dovada puterii lui Dumnezeu: sterilitatea, în ciuda vârstei înaintate, s-a transformat în fertilitate.

Elisabeta, primind-o pe Maria, recunoaşte că se realizează promisiunea făcută de Dumnezeu omenirii şi exclamă: „Binecuvântată eşti tu între femei şi binecuvântat este rodul sânului tău. Şi de unde îmi este dată mie aceasta ca să vină mama Domnului meu la mine?” (Luca 1,42-43). Expresia „Binecuvântată eşti tu între femei” este folosită în Vechiul Testament pentru Iaela (Judecători 5,24) şi Iudita (Iudita 13,17), două femei războinice care au căutat să salveze Israelul. Acum însă este folosită pentru Maria, o tânără paşnică, o tânără care urmează să îl nască pe Mântuitorul lumii. Astfel şi tresăltarea de bucurie a lui Ioan (cf. Luca 1,44) aminteşte de dansul pe care regele David l-a făcut atunci când a însoţit intrarea Chivotului Legământului în Ierusalim (cf. 1Cronici 15,29). Chivotul, care conţinea tablele Legii, mana şi toiagul lui Aaron (cf. Evrei 9,4), era semnul prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporului Său. Micuţul Ioan tresălta de bucurie înaintea Mariei, Chivotul Noului Legământ, care îl purta în pântece pe Isus, Fiul lui Dumnezeu făcut om.

Scena Vizitei la Elisabeta exprimă şi frumuseţea primirii: acolo unde există primire reciprocă, ascultare, spaţiu creat pentru celălalt, acolo este Dumnezeu şi bucuria care vine de la El. Să o imităm pe Maria în perioada Crăciunului, vizitându-i pe cei care au nevoie de ajutor, în particular pe bolnavi, pe cei aflaţi în închisoare, pe bătrâni şi pe copii. Şi să imităm pe Elisabeta care îl primeşte pe oaspete ca pe Dumnezeu însuşi: fără a dori să vină nu îl vom cunoaşte niciodată pe Domnul, fără a-l aştepta nu îl vom întâlni, fără a-l căuta nu îl vom găsi. Cu aceeaşi bucurie a Mariei care merge în grabă la Elisabeta (cf. Luca 1,39), şi noi să mergem în întâmpinarea Domnului care vine. Să ne rugăm pentru ca toţi oamenii să îl caute pe Dumnezeu, descoperind că Dumnezeu însuşi este primul care a venit să ne viziteze. Mariei, Chivotul Noului şi veşnicului Legământ, să îi încredinţăm inimile noastre, pentru ca să le facă demne de a primi vizita lui Dumnezeu în misterul Naşterii Sale.