O sută de ani de lumină prin „Lumina creştinului”
10.01.2013, Iaşi (Catholica) - Cu o sută de ani în urmă apărea primul număr al revistei „Lumina creştinului”. Publicaţie lunară, revista apărea ca expresie a sensibilităţii pastorale a Bisericii din Moldova şi îşi propunea să fie un instrument indispensabil şi eficace de evanghelizare, dar şi de formare şi educare a credincioşilor. Revista voia să fie şi să ofere în acelaşi timp o adevărată „lumină” pentru toţi creştinii, aducând în casele lor informaţii din viaţa Diecezei de Iaşi, din viaţa comunităţilor parohiale, ilustrând vitalitatea şi prospeţimea credinţei lor. Deşi era legată de un teritoriu, fiind glasul care îi povestea istoria şi viaţa, fiind solidară cu poporul creştin care trăieşte pe meleagurile moldovene, revista „Lumina creştinului” a devenit şi instrument de referinţă informativă şi culturală, fiind expresia unor idealuri nobile bazate pe valorile creştine. Şi aşa a continuat să fie, până într-o zi, când duşmanii „luminii” s-au năpustit asupra ei ca să o stingă. Şi au reuşit pentru mai bine de 40 de ani.
În perioada comunistă revista „Lumina creştinului” a fost interzisă, şi cu această suprimare orice posibilitate de a mai oferi „lumină” a fost practic anulată. Totuşi, au rămas ecouri în conştiinţele cititorilor de altădată, care au continuat să spere într-o reaprindere a „Luminii creştinului”. Se simţea lipsa de literatură şi publicaţii de informare creştină; întunericul în care ne-a cufundat comunismul era dens şi mulţi nu mai sperau la o ieşire din această stare. Dar Dumnezeu s-a îndurat de noi, şi, în anul 1989, în ajun de Crăciun a venit şi cadoul cel mai frumos, recăpătarea libertăţii adevărate pentru Biserică, şi cu ea s-au aprins primele licăriri de revenire la o viaţă bisericească normală, iar „lumina” avea toate şansele să lumineze din nou, cu toată strălucirea de odinioară.
Acest moment a venit odată cu falimentul ideologiei comuniste şi căderea ei. Fiind rectorul Seminarului din Iaşi, la acea dată, şi apropiat colaborator al Preasfinţitului Petru Gherghel, pe atunci ordinarius de Iaşi, în primele zile după căderea regimului comunist, primul gând a fost să reînnodăm imediat istoria Bisericii noastre locale cu trecutul ei şi să reluăm toate activităţile care au fost suprimate şi întrerupte în anul 1948, fără a mai aştepta decrete de recunoaştere sau autorizaţii speciale. Aşa ne-am gândit la o reaprindere rapidă şi imediată a „luminii” pe care o oferea altădată revista „Lumina creştinului”, cu toate că nu dispuneam de condiţii tehnice de redactare şi tipărire. Primul colectiv de redacţie improvizat era alcătuit din PS Petru Gherghel, ordinarius de Iaşi, pr. Vladimir Petercă şi subsemnatul. Având la dispoziţie o maşină electrică de scris şi un copiator, am redactat în primele zile după căderea comunismului primul număr al revistei „Lumina creştinului” după perioada de suprimare, care urma să apară oficial la 1 ianuarie 1990; practic, am reprodus programul iniţial al revistei, publicat în primul număr în anul 1913 şi exprimam dorinţa ca această „lumină” să continue să lumineze mai departe, ea fiind reflexul Luminii prin excelenţă, care este Cristos.
Pentru câteva luni revista a apărut lunar în aproximativ 300 de exemplare, în formă fotocopiată, în opt pagini format A4 şi, pe măsură ce aveam acces la noile mijloace de tipărire şi de multiplicare, a crescut şi tirajul precum şi calitatea grafică a revistei. Aşa s-a reaprins „Lumina creştinului” şi s-a reînnodat şi seria apariţiilor lunare, continuând să poarte lumină în sufletele şi casele multor oameni, fiind fidelă aceloraşi idealuri de la începuturile sale, fiind o revistă de informare şi formare creştină, la îndemâna tuturor categoriilor de oameni. O sută de ani reprezintă o istorie glorioasă a unei reviste, care s-a autoidentificat cu teritoriul ei, s-a înrădăcinat în viaţa oamenilor, prezentându-le evenimentele, contribuind la maturizarea conştiinţelor şi urmărind să promoveze valorile creştine, care să-i facă pe oameni mai activi în viaţa bisericească şi civilă.
Astăzi, revista se bucură de o largă răspândire, ea depăşind graniţele diecezei şi chiar ale ţării. „Lumina” pe care o răspândeşte continuă să fie binefăcătoare, revista afirmându-se ca o publicaţie de mare ţinută, dovadă fiind şi numărul mare de abonaţi şi cititori. La un asemenea aniversar, centenarul revistei diecezane, se cuvine să fac şi o urare, pe care o formulez în felul următor: Doresc ca „Lumina creştinului” să fie fidelă originilor sale, să continue să fie naratorul de speranţă între oameni, dând glas tuturor, mai ales celor mai slabi; să promoveze în opinia publică o cultură inspirată din valorile evangheliei, ale demnităţii umane şi ale solidarităţii. La mulţi ani „Lumina creştinului”, lumina diecezei noastre şi a istoriei noastre! (material semnat în numărul aniversar de PS Aurel Percă, Episcop auxiliar de Iaşi)
Imagini
