Prefectul Congregaţiei pentru Bisericile Răsăritene în vizită în Egipt
15.01.2013, Vatican (Catholica) - Cardinalul Leonardo Sandri, prefect al Congregaţiei pentru Bisericile Răsăritene, în cadrul vizitei sale în Egipt, din perioada 6-11 ianuarie 2013, pentru a celebra Anul Credinţei cu Biserica locală, s-a întâlnit cu responsabilii cu evenimentele apostolice din această ţară. Vorbindu-le în Cairo în ziua de miercuri, 9 ianuarie, el le-a spus prelaţilor şi celorlalţi prezenţi: „Voi sunteţi cei care v-aţi pus cu disponibilitate în slujba Bisericii şi aţi primit sarcina eclesială de a vă implica, în fidelitate şi cooperare constructivă cu păstorii, pentru ca viaţa comunităţii catolice din Egipt să îl vestească cu eficacitate pe Fiul lui Dumnezeu prin viaţa sacramentală, cateheză şi caritate, în educaţie şi în slujirea concretă şi zilnică a numeroşilor noştri fraţi şi surori”.
„Fără îndoială”, a continuat el, „experimentaţi deşertul acestei foarte dificile situaţii prezente. Poate trebuie să ne păzim împotriva înaintării deşertului în conştiinţele şi inimile noastre tocmai în timp ce încercăm să răspândim Evanghelia. Să nu uităm că momentele importante din viaţa Fiului lui Dumnezeu au fost precedate şi urmate de un şi mai intens dialog cu Tatăl… Să ne oprim şi noi, dragi prieteni, la oaza Elim, despre care se vorbeşte în Cartea Exodului, pentru ca, în ciuda gravelor îngrijorări pe care le ridică prezentul pentru creştinii din Orientul Mijlociu şi din iubita voastră ţară, fidelitatea noastră să fie revigorată prin îmbrăţişarea frumuseţii prieteniei cu Dumnezeu”.
Cardinalul a reamintit în continuare întâlnirea sa din Alexandria cu Surorile egiptene ale Preasfintei Inimi a lui Isus şi cu Surorile Misionare Franciscane ale Neprihănitei Inimi a Mariei, subliniind „primatul acţiunii caritabile în beneficiul fiilor acestei naţiuni”. El a spus că construirea bisericii din Sharm el-Sheikh este „un exemplu extraordinar de caritate creştină” datorită celor care au contribuit cu generozitate la aceasta. „Nu putem şi nu dorim să uităm tradiţia seculară a Egiptului: nivelele înalte de religiozitate şi cultură pe care le-a cunoscut şi care trebuie să fie întărite în prezent şi în viitor: o cultură mereu deschisă faţă de revelaţia lui Dumnezeu… Protejarea şi cultivarea credinţei în arena culturală constituie o parte privilegiată a misiunii noastre pastorale”.
Cardinalul a încredinţat obiectivele Anului Credinţei celor responsabili de evenimentele apostolice. „În primul rând, ni se cere să rămânem aproape de viaţa Bisericii şi să participăm direct la ea pentru ca să putem creşte în conştientizarea darului pe care l-am primit, prin creşterea vieţii noastre sacramentale personale şi comunitare. Astfel, putem participa la misiunea Bisericii către toate popoarele. Aşteptăm de la Anul Credinţei un reînnoit elan misionar, deoarece în întreaga lume, cele mai diverse religii se întâlnesc şi se confruntă una cu cealaltă. Sperăm în întărirea prezenţei în lume a Bisericii, care sprijină şi apără creştinii ce nu se bucură de libertate religioasă. Posibilitatea de a-şi mărturisi propriul crez trebuie să fie garantată tuturor, fără excepţie, şi astfel şi creştinilor”. În fine, al treilea obiectiv al Anului Credinţei este acela de „a bate la uşa inimilor creştinilor obosiţi şi indiferenţi, pentru ca ei să poată redescoperi bucuria lui Cristos şi să se întoarcă la El, pentru a avea viaţa adevărată şi veşnică.”
