Responsabilitatea pentru seminarii mutată la Congregaţia pentru Cler
25.01.2013, Vatican (Catholica) - „Ministrorum institutio” este titlul documentului motu proprio prin care Sfântul Părinte modifică deciziile constituţiei apostolice „Pastor bonus” (dată de Papa Ioan Paul al II-lea în 1988) şi transferă competenţa pentru seminarii de la Congregaţia pentru Educaţia Catolică la Congregaţia pentru Cler. Serviciul de ştiri al Vaticanului a oferit astăzi câteva fragmente relevante din noul document.
„Formarea miniştrilor sacri a fost una dintre principalele preocupări ale Părinţilor Conciliului Ecumenic Vatican II, care scriau că ‘deplin conştienţi că dorinţa de înnoire a întregii Bisericii depinde în mare măsură de slujirea preoţilor, [Conciliul] proclamă importanţa pregătirii pentru preoţie’. În acest context, canonul 232 al Codului de Drept Canonic susţine că ‘datoria şi dreptul cuvenit şi exclusiv’ în formarea celor care sunt desemnaţi să fie miniştrii sacri – care prin regulament are loc în seminarii – aparţine Bisericii. […] Primul organism cu caracter universal căruia i s-a încredinţat fondarea, guvernarea şi administrarea seminariilor […] a fost Congregatio Seminariorum instituit de Papa Benedict al XIII-lea prin constituţia ‘Creditae Nobis’ (1725). De-a lungul timpului organizaţia a încetat să funcţioneze, iar seminariile au continuat să primească atenţia particulară a Sfântului Scaun prin Sfânta Congregaţiei pentru Conciliu (astăzi Congregaţia pentru Cler) dar şi prin Sfânta Congregaţie pentru Episcopi şi Regulari, iar din 1906 doar prin intermediul celei din urmă.”
„Prin constituţia apostolică ‘Sapienti consilio’ (1908), Sf. Papă Pius al X-lea a rezervat jurisdicţia asupra seminariilor Sfintei Congregaţii Consistoriale. […] Cu motu proprio ‘Seminaria clericorum’ (1915), Papa Benedict al XV-lea […] crea un nou dicaster numit ‘Sacra Congregatio de Seminariis et Studiorum Universitatibus’. Sfântul Părinte îşi explica decizia prin grija pentru problemele tot mai multe şi prin importanţa organismului. […] Noul dicaster […] a fost adoptat de Codul de Drept Canonic în 1917. […] Este semnificativ să observăm că, în timpul redactării noului Cod, au fost discuţii despre posibilitatea păstrării aceloraşi prevederi dar, în cele din urmă, s-a considerat a fi mai potrivită introducerea întregii reglementări ca parte a celei despre cler. Astfel regulile şi directivele privind seminariile au fost incluse […] sub titlul de ‘Formarea clericilor’. […] De aceea, conform Conciliului Vatican II şi Codului de Drept Canonic din 1983, seminariile au intrat în sfera ‘formării clericilor’ care, pentru a fi adevărată şi eficientă, trebuie să continue formarea din seminar cu formarea permanentă.”
„Aşa după cum venerabilul meu predecesor, Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea, afirma în exortaţia apostolică ‘Pastores dabo vobis’ (1992) […] ‘este deosebit de importantă perceperea şi respectarea legăturii intrinsece existente între formarea care precede hirotonirea şi cea care urmează după aceea. În realitate, dacă ar exista o discontinuitate sau chiar o diferenţă între aceste două faze formative, imediat ar apărea consecinţe grave asupra activităţii pastorale şi asupra comuniunii frăţeşti dintre preoţi, în special între cei de vârste diferite.’ […] Consider deci oportun să atribui promovarea şi guvernarea a tot ce ţine de formarea, viaţa şi slujirea preoţilor şi diaconilor Congregaţiei pentru Cler: de la grija pastorală pentru vocaţii şi selecţia candidaţilor la Ordul Sacru – incluzând formarea personală, spirituală, doctrinală şi pastorală în seminarii şi în centrele speciale pentru diaconii permanenţi – la formarea permanentă – incluzând condiţiile de viaţă şi procedurile pentru exercitarea ministerului lor şi grija pentru bunăstarea lor şi asistarea socială.”
