Carol Auner: Restituiri istoriografice
04.02.2013, Iaşi (Catholica) - Editura Sapientia din Iaşi anunţă apariţia cărţii „Restituiri istoriografice”, scrisă de Carol Auner. Cartea apare în colecţia Istoria Bisericii, formatul 17×24 cm, are 282 de pagini şi poate fi procurată de la orice librărie catolică din ţară la preţul de 25 lei. Redăm în continuare prezentarea semnată de Petru Ciobanu pe situl ITRC.ro.
Părintele istoriei, Herodot, denumindu-şi opera Historia apodexis, venea să indice că scopul operei sale este expunerea evenimentelor, şi aşa face. Marele orator şi om politic al Romei Antice, Cicero, spunând că historia est testis temporum, lux veritatis, vita memoriae, magistra vitae, nuntia vetustatis, adică martora timpurilor, lumina adevărului, viaţa memoriei, învăţătoarea vieţii, vestitoarea trecutului, indica istoria mai mult decât o simplă enumerare de evenimente, conferindu-i aceste nobile ştiinţe încă de atunci şi un rol de judecătoare a evenimentelor, bine înţeles printr-un studiu uman lipsit de prejudecăţi şi bazat pe ceea ce istoricul Lucian din Samosata denumea codul deontologic al istoricului, adică o tratare obiectivă.
Această tratare obiectivă, bazată pe iubirea de adevăr ca fundament al oricărei cercetări istorice străbate cartea pe care Editura „Sapientia” o propune acum cititorilor, şi anume opera istorică a canonicului Carol Auner (1865-1932), sub numele care nu mai are nevoie de comentarii: „Restituiri istoriografice”. Apariţia acestei restituiri a trecutului generaţiilor prezente, dar şi celor viitoare, a fost posibilă muncii de editare a pr. dr. Ştefan Lupu şi a studentului Petru Ciobanu. Volumul, cuprinzând 16 articole publicate de Carol Auner în Revista Catolică în perioada de până la intrarea României în Primul Război Mondial (1916) şi un studiu dedicat începuturilor Bisericii Române (apărut în anul 1902 la Blaj), este prefaţat de ÎPS Ioan Robu, arhiepiscop şi mitropolit de Bucureşti, în care reliefează figura cu adevărat importantă a canonicului Carol Auner, aducând totodată un omagiu editorilor pentru această „restituire” importantă. Urmează apoi o „Introducere” în care sunt prezentate unele repere biografice ale autorului, opera ştiinţifică şi colaborarea lui Carol Auner la Revista Catolică, încheindu-se cu prezentarea moştenirii culturale lăsate de canonicul bucureştean. Urmează apoi studiul lui Carol Auner intitulat „Cîteva momente din începuturile Bisericei Române”, în care analizează creştinismul la români în diferite perioade (de la cea dacică la cea romană), după care trece la prezentarea ierarhiei la români, începând cu primele informaţii despre aceasta (perioada primitivă) şi încheind cu perioada descălecărilor.
Următorul studiu este dedicat apostolicităţii creştinismului din România şi are drept titlu întrebarea „Predicat-a un apostol în România”, şi se axează în principal pe studiul începuturilor creştine în Dobrogea. Rămânând la aceeaşi zonă istorică a României, următorul subiect tratat are drept temă „Martirii dobrogeni”, subiect analizat în baza martirologiilor ieronimian şi sirian. Trecând la zona istorică a Moldovei, Carol Auner studiază în următoarele două articole „Începutul Episcopatului de Bacău” şi „Episcopia Milcoviei”, studii cu adevărat de pionierat pentru istoria catolicilor din Moldova. Din Valahia ne propune informaţii cu privire la „Episcopia Catolică a Severinului” şi „Episcopia Catolică a Argeşului”. Şi întrucât mijlocirea sfinţilor este dogmă de credinţă pentru Biserica Catolică, pe lângă deja amintiţii martiri dobrogeni, Carol Auner dedică un studiu şi martirilor din Dacia şi Moesia, pentru ca apoi, într-o polemică cu B.-P. Haşdeu să trateze „Catolicismul printre români”. Cele mai multe studii sunt dedicate catolicismului din Moldova, fiind analizate pe rând „Episcopia Milcoviei în veacul al XIV-lea”, „Cei din urmă episcopi de Seret”, „Episcopia de Baia (Moldaviensis)” şi „Moldova la soborul de la Florenţa” (3 articole). Culegerea de articole ale lui Carol Auner se încheie cu prezentarea clădirii Catedralei „Sf. Iosif” din Bucureşti, în care este expusă construcţia acestui edificiu de cult în timpul Arhiepiscopului Ignaţiu Paoli şi încheiat în perioada păstoririi Arhiepiscopului Paul Palma.
Pe lângă o bună bază documentară care îi permite autorului să îşi fondeze expunerea nu pe simple deducţii (chiar dacă nu lipsesc nici acestea, dar doar ca urmare a analizei documentelor), autorul recurge şi la cercetările istorice care l-au precedat, deseori intrând în discuţie cu ele (fie ele chiar şi ale lui N. Iorga sau A. Xenopol), şi aceasta cu un singur scop – găsirea adevărului. Este de remarcat faptul că editorii au păstrat textul original, aşa cum a fost el publicat la timpul său, cu ortografia epocii. În baza celor scrise până aici, considerăm că o recomandare mai bună decât însuşi conţinutul articolelor cuprinse în volumul de faţă nu putem găsi. Îi îndemnăm pe istorici, şi nu numai ai Bisericii, şi pe toţi cei interesaţi de rădăcinile creştinismului şi ale catolicismului din România să se aplece asupra meritoriilor studii ale canonicului Carol Auner pentru a găsi în ele nu doar o simplă expunere de fapte, ci şi o analiză obiectivă a acestor evenimente.
Imagini
