Culturile tinerilor: dificile dar de neignorat
07.02.2013, Vatican (Catholica) - Papa Benedict al XVI-lea i-a primit în această dimineaţă pe participanţii la adunarea plenară a Consiliului Pontifical pentru Cultură, reunit pe tema „Culturile tinerilor în afirmare”. Sfântul Părinte şi-a exprimat speranţa că munca lor va fi rodnică şi va contribui la „lucrarea Bisericii în vieţile tinerilor, care este o realitate complexă şi articulată, ce nu mai poate fi înţeleasă pornind de la o bază culturală omogenă ci de la un orizont […] format dintr-o pluralitate de puncte de vedere, perspective şi strategii.”
Pontiful a vorbit apoi despre „climatul răspândit de instabilitate” care afectează spaţiul cultural, politic şi economic – subliniind dificultatea pentru tineri în a-şi găsi un loc de muncă – şi repercusiunile psihologice şi relaţionale ale acestei instabilităţi. „Incertitudinea şi fragilitatea care îi caracterizează pe atâţia tineri îi împinge adesea spre margini, făcându-i aproape invizibili şi absenţi din procesele culturale şi istorice din societate. […] Sfera afectivă şi emoţională, puternic afectată de acest climat, dă naştere unui fenomen aparent contradictoriu precum transformarea în spectacol a vieţii private şi egoismul narcisist. Chiar şi dimensiunea religioasă, experienţa de credinţă şi apartenenţa la Biserică sunt adesea trăite dintr-o perspectivă individualistă şi emoţională.”
„Cu toate acestea, datele pozitive nu lipsesc, precum voluntariatul, experienţele profunde şi sincere de credinţă, […] eforturile depuse în multe părţi ale lumii pentru a construi societăţi capabile să respecte libertatea şi demnitatea altora, începând cu cei mai mici şi mai slabi. Şi toate acestea ne mângâie şi ne ajută să avem o imagine mai corectă şi mai obiectivă privind culturile tinerilor. Nu putem, astfel, să ne mulţumim cu citirea fenomenului cultural al tineretului după paradigme consolidate, paradigme ce uneori au devenit clişee. Nici nu putem să îi analizăm în moduri care nu mai sunt utile ci se bazează pe categorii culturale expirate şi inadecvate. În cele din urmă ne confruntăm cu o realitate foarte complexă dar fascinantă, ce trebuie înţeleasă în profunzime şi iubită cu o empatie deosebită.”
Papa s-a referit şi la tinerii din multe ţări ale Lumii a Treia, cu culturile şi nevoile lor, reprezentând „o provocare pentru societatea consumistă globală şi pentru cultura privilegiilor prestabilite, de care beneficiază un mic grup al populaţiilor lumii occidentale. În consecinţă, culturile tinerilor se ‘afirmă’ şi în sensul că demonstrează o nevoie profundă, un strigăt de ajutor, sau chiar o provocare ce nu poate fi neglijată, nici de societate şi nici de comunitatea eclezială.” Sfântul Părinte şi-a repetat preocuparea pentru aşa numita „urgenţă educaţională”, care însoţeşte celelalte urgenţe, afectând dimensiuni diferite ale persoanei umane şi relaţiile noastre fundamentale. De aici decurge, pentru viitorul lumii şi al întregii umanităţi, o sărăcie nu doar economică şi socială, dar şi umană şi spirituală. Dacă tinerii nu mai speră sau nu mai progresează, dacă nu îşi folosesc energia, vitalitatea şi capacitatea de a anticipa viitorul într-o istorie dinamică, atunci descoperim o umanitate închisă în ea însăşi, fără încredere şi fără o atitudine pozitivă despre viitor.”
„Deşi suntem conştienţi de numeroasele situaţii problematice, care ating şi sferele familiei şi apartenenţei la Biserică, dorim să ne reînnoim credinţa în tineri şi să reafirmăm că Biserica priveşte spre condiţia lor şi spre culturile lor ca un punct de referinţă inevitabil pentru pastoraţie. […] Biserica are încredere în tineri. Îşi pune speranţele în ei şi în energiile lor. Are nevoie de vitalitatea lor pentru a continua să trăiască misiunea primită de la Cristos cu un entuziasm înnoit. Sper foarte mult, astfel, ca Anul Credinţei să fie şi pentru generaţiile tinere o ocazie preţioasă de redescoperire şi de întărire a prieteniei cu Cristos, din care izvorăşte bucuria şi entuziasmul pentru schimbarea în profunzime a culturilor şi a societăţilor.”
