A trecut la Domnul un ucenic al Cardinalului Iuliu Hossu
25.02.2013, Gherla (Catholica) - Pr. prof. Gheorghe Breharu, Vicar foraneu, protopop onorar şi prelat papal, a fost condus pe ultimul drum la Gherla, joi, 21 februarie 2013, după o ceremonie de înmormântare la care au participat PS Florentin Crihălmeanu, Episcop de Cluj-Gherla, Mons. Mihai Todea, Vicar general, în jur de 30 de părinţi protopopi, consilieri, preoţi, diaconi, persoane consacrate, primarul municipiului Gherla, personalităţi gherlene şi sute de credincioşi din Gherla şi din întreaga Eparhie, aflăm de pe BRU.ro. În cadrul înmormântării, celebrată în capela greco-catolică din Gherla, pr. Alexandru Hruban, protopop de Gherla, a prezentat în câteva cuvinte viaţa şi personalitatea celui trecut la Domnul.
Pr. Gheorghe Breharu s-a născut la 28 aprilie 1918, în satul Petreşti, comuna Mintiu Gherlii, jud. Cluj, fiind al şaselea copil dintre cei şapte ai familiei. Între anii 1938-1942 a urmat cursurile Academiei de Teologie din Cluj. Primind o bursă de merit, în perioada 1939-1941, a fost trimis la studii la Roma, unde a locuit în Colegiul Pio Romeno, fiind student al Institutului De Propaganda Fide. În data de 8 martie 1942 a fost hirotonit diacon de către IPS Iuliu Hossu. Între anii 1942-1944 a urmat cursurile la Facultatea de Litere, iar între 1944-1947, la Facultatea de Ştiinţe a Universităţii din Cluj. După hirotonire, în anul 1947, a slujit o perioadă ca paroh în comuna Lujerdiu şi apoi, în Gherla. Din 3 ianuarie 1945, a lucrat în învăţământ, până în anul pensionării, în 1980. Pentru că a refuzat cu vehemenţă trecerea la Biserica Ortodoxă, în anul 1952 a fost concentrat, ca un gest de penitenţă, la două luni de muncă grea pe şantierele fabricii Carbochim din Cluj. După revoluţia din 1989, pr. Breharu şi-a adus din plin contribuţia la reorganizarea Bisericii Române Unite cu Roma, Biserică pe care a slujit-o şi pe care nu a trădat-o niciodată. Datorită meritelor deosebite, a fost făcut Vicar foraneu greco-catolic. De asemenea, pentru activitatea sa, în anul 2003, Papa Ioan Paul al II-lea i-a conferit titlul de prelat papal.
În cuvintele rostite la căpătâiul pr. Gheorghe, atât de pr. Edmund Dujardi, cât şi de Preasfinţia Sa Florentin, a fost evocat exemplul tăriei în credinţă a înaintaşilor greco-catolici, exemplu dat cu elocvenţă şi de pr. Gheorghe. Îndemnul de a deveni, asemenea înaintaşilor noştri, mărturisitori ai credinţei, a caracterizat acest moment de despărţire de încă unul dintre stâlpii ce au susţinut şi susţin în continuare, de la dreapta Tatălui, Biserica Română Unită cu Roma, Greco-Catolică. "Iubiţi credincioşi ai primei capitale a Eparhiei noastre, Gherla", a spus PS Florentin, "venim astăzi aici pentru a conduce pe ultimul drum pământesc pe unul dintre vrednicii noştri înaintaşi, un ‘pontifex’ putem spune, etimologic, o punte de legătură, un făcător de punţi între generaţiile strălucitoare ale anilor ’40 ai Bisericii Greco-Catolice şi noi, cei de astăzi. Un om trecut prin viaţă şi prin Şcolile Romei, cu demnitate primind acea strălucire a cărturarilor vremii care i-au dat şi fermitatea în credinţă şi bunul-simţ uman şi comportamentul exemplar al celui care a fost cu adevărat ‘un alt Hristos’ printre noi, preotul Gheorghe Breharu, prelat papal".
"A fost Vicar foraneu în această zonă a Gherlei, la umbra IPS Iuliu Hossu, marele mărturisitor al credinţei şi erou al neamului… La umbra acestui mare om al neamului românesc, al culturii româneşti, al spiritualităţii româneşti, a crescut cel pe care astăzi îl conducem împreună spre locul unde trupul va rămâne cât este rânduit, căci sufletul este rânduit spre alte sfere, aşa cum ne învaţă credinţa noastră. Pr. Gheorghe a dovedit că la umbra Crucii nu cresc buruieni, el a crescut cu adevărat la umbra Crucii, cunoscând strălucirea Romei, dar cunoscând şi privaţiunile unei Biserici persecutate şi lipsite de drepturile ei legitime. Toate le-a făcut însă cu credinţă, fiind până la sfârşit credincios acelei devize pe care Cardinalul şi-o luase nu numai pentru sufletul său, ci o oferise cu bucurie şi celorlalţi ucenici ai săi: ‘Credinţa noastră este viaţa noastră’".
"În timpul rugăciunii, priveam spre buchetul de ghiocei care, inspirat, se află în mâinile încrucişate, am spune, în rugăciune, ale părintelui nostru Gheorghe, pentru că ghiocelul este semnul primăverii, este momentul în care viaţa învinge moartea… În mod asemănător, semnul ghiocelului pe care părintele îl poartă este pentru noi semnul primăverii, semnul că moartea nu are ultimul cuvânt, ci viaţa. Este ceea ce ne învaţă Mântuitorul Isus Cristos: ‘Cel care crede în Mine, chiar dacă va muri, va trăi şi cel care trăieşte şi crede în Mine, nu va muri în veac’. În această credinţă a trăit şi a murit părintele nostru Gheorghe pe care astăzi îl conducem pe ultimul drum pământesc. Să nu ne fie ruşine de înaintaşii noştri, dimpotrivă, să ne cunoaştem istoria şi să o onorăm, urmându-le exemplul, este ceea ce ne învaţă Epistola către evrei, spunându-ne: ‘Aduceţi-vă aminte de mai marii voştri, aceia care v-au grăit vouă Cuvântul lui Dumnezeu. Priviţi cu luare-aminte cum şi-au încheiat viaţa şi urmaţi-le credinţa’".
În numele dascălilor gherleni, din rândurile cărora a făcut cu cinste parte şi pr. Gheorghe, a luat cuvântul d-na prof. Orza, amintind erudiţia, dar şi modestia, credinţa, zâmbetul cald şi cucernicia pr. Gheorghe: "dispare un ‘patriarh al oraşului’, o ‘enciclopedie’ a timpurilor trecute". Luând cuvântul, primarul municipiului Gherla, Marius Sabo, a amintit faptul că pr. Gheorghe, în anul 1997 a primit Diploma de onoare din partea Primăriei Gherla, urmând ca, în 29 august 2002 să primească titlul de cetăţean de onoare. "Omagiile pe care astăzi i le aducem sunt nespus de limitate faţă de ceea ce Gheorghe Breharu a lăsat moştenire Gherlei şi oamenilor săi. Valorile pe care le-a cultivat în sufletele şi în minţile noastre vor rămâne însă eterne".
Imagini
