Indicaţii liturgice cu privire la perioada sede vacante (ritul latin)
01.03.2013, Iaşi (Catholica) - Situl Diecezei de Iaşi a publicat unele indicaţii liturgice cu privire la perioada scaunului vacant (sede vacante), începută de ieri seară. Astfel, despre omiterea numelui Papei în Rugăciunile euharistice şi în Liturgia orelor se spune că de la ora 21, 28 februarie, până la alegerea noului Suveran Pontif, în Rugăciunea euharistică se va omite numele papei, după cum este exemplificat mai jos:
Rugăciunea euharistică II – Adu-ţi aminte, Doamne, de Biserica ta răspândită pe întregul pământ, ca să o desăvârşeşti în dragoste, împreună cu episcopul nostru N. şi cu tot clerul. Respectiv: Rugăciunea euharistică III – Te rugăm, Doamne, ca această jertfă a împăcării noastre să fie spre pacea şi mântuirea lumii întregi. Binevoieşte a întări în credinţă şi dragoste
Biserica ta peregrină pe acest pământ, împreună cu slujitorii tăi, Episcopul nostru N., cu toţi Episcopii, cu întregul cler şi cu tot poporul pe care ţi l-a dobândit Fiul tău. La Liturgia orelor se vor omite intenţiile pentru papa.
Materialul, o traducere după un text oferit de Conferinţa Episcopală Italiană, mai spune că Biserica recomandă ca în timpul sede vacante „toţi păstorii şi credincioşii din toată lumea să înalţe spre Dumnezeu rugăciuni fierbinţi ca să lumineze minţile alegătorilor, să fie în acord în exercitarea oficiului lor, astfel încât alegerea pontifului roman să fie operativă, unanimă şi benefică pentru mântuirea sufletelor şi pentru binele întregului popor al lui Dumnezeu” (Ordo rituum conclavis, 19). În Dieceze poporul să fie invitat la rugăciune pentru alegerea noului Papă. Episcopul diecezan, dacă reţine oportun, poate să dispună sau să aprobe ca în propria Dieceză să se celebreze în zilele obişnuite Liturghia „Pentru alegerea unui Papă” (Liturghierul roman, pag. 1161), folosind culoarea liturgică a timpului Postului Mare (cf. Principii şi norme pentru utilizarea Liturghierului roman, nr. 374 şi 347).
În fine, indicaţiile se încheie amintind următoarele: conform constituţiei apostolice „Universi Dominici gregis” (22 noiembrie 1996), „după acceptare, alesul care are este deja Episcop devine imediat Episcop al Bisericii Romane, cu adevărat Papă şi cap al Colegiului Episcopilor; el dobândeşte în fapt puterea deplină şi supremă în Biserica Universală şi poate s-o exercite” (nr. 88). Prin urmare, din momentul proclamării Pontifului Roman ales, Biserica în celebrările liturgice îl aminteşte pe Papa în mod obişnuit.
