Cardinalul Sodano: Dumnezeu să ne dea un alt Bun Păstor
12.03.2013, Vatican (Catholica) - În dimineaţa zilei de marţi, 12 martie 2013, s-a desfăşurat în Bazilica San Pietro Missa pro Eligendo Romano Pontifice, prezidată de Cardinalul decan Angelo Sodano. Celebrarea a început cu procesiunea Cardinalilor. În predica sa, Cardinalul Sodano a afirmat că trăim un moment „important al istoriei Sfintei Biserici a lui Cristos”. A mulţumit înainte de toate Domnului „pentru pontificatul luminos pe care ni l-a oferit prin viaţa şi operele” Papei emerit Benedict al XVI-lea, „faţă de care în acest moment reînnoim întreaga noastră recunoştinţă”. Aceste cuvinte au fost primite cu aplauze îndelungate de toţi cei prezenţi în Bazilică. „În acelaşi timp, astăzi dorim să îl implorăm pe Domnul pentru ca, prin grija pastorală a Părinţilor Cardinali, să dea repede Sfintei Sale Biserici un alt Bun Păstor. Desigur, ne susţine în acest ceas credinţa în promisiunea lui Cristos despre caracterul de neînfrânt al Bisericii Sale. Isus, într-adevăr, i-a spus lui Petru: ‘Tu eşti Petru şi pe această piatră voi zidi Biserica Mea şi porţile iadului nu o vor birui’ (cf. Matei 16,18)”.
Cardinalul a vorbit despre misiunea pe care Cristos i-a încredinţat-o lui Petru şi Succesorilor lui. Prima lectură, a amintit el, a propus o celebră profeţie mesianică din a doua parte a Cărţii lui Isaia, acea parte care este numită „Cartea mângâierilor” (Isaia 40-66). O profeţie adresată poporului Israel aflat în exilul babilonian. Dumnezeu vesteşte trimiterea unui Mesia plin de milostivire, un Mesia care va putea spune: „Duhul Domnului este peste Mine, că Domnul M-a uns să binevestesc săracilor, M-a trimis să vindec pe cei cu inima zdrobită, să propovăduiesc celor robiţi slobozire şi celor prinşi în război libertate; să vestesc un an de milostivire a Domnului” (Isaia 61,1-3). „Împlinirea acestei profeţii s-a realizat pe deplin în Isus, venit în lume pentru a face prezentă iubirea Tatălui pentru oameni. Este o iubire care se vede în mod deosebit în contactul cu suferinţa, nedreptatea, sărăcia, cu toate fragilităţile omului, atât fizice cât şi morale”. Aici, Cardinalul a citat celebra Enciclică a Papei Ioan Paul al II-lea Dives in misericordia: „modul în care se manifestă iubirea este numit în limbajul biblic tocmai ‘milostivire'” (nr. 3).
„Această misiune a milostivirii”, a continuat Cardinalul Sodano, „a fost încredinţată de Cristos în mod particular Păstorilor Bisericii Sale. Este o misiune ce implică fiecare preot şi Episcop, dar este o misiune care îl implică şi mai mult pe Episcopul Romei, Păstorul Bisericii Universale. Lui Petru, într-adevăr, Isus i-a spus: ‘Simon, fiul lui Ioan, mă iubeşti mai mult decât aceştia?… Paşte mieluşeii mei!’ (Ioan 21,15)… Tocmai această iubire îi face pe Păstorii Bisericii să îşi desfăşoare misiunea lor de slujire a oamenilor din orice timp, de la slujirea caritativă imediată până la slujirea cea mai înaltă, aceea de a oferi oamenilor lumina Evangheliei şi forţa harului”. Cardinalul a citat „cuvintele profunde” ale Papei Benedict al XVI-lea din Mesajul pentru Postul Mare din acest an: „Uneori se tinde să se circumscrie termenul ‘caritate’ la solidaritate sau la simplul ajutor umanitar. În schimb este important să ne amintim că opera maximă de caritate este tocmai evanghelizarea, adică ‘slujirea Cuvântului’. Nu există acţiune mai benefică, deci caritabilă, faţă de aproapele decât a frânge pâinea Cuvântului lui Dumnezeu, a-l face părtaş la Vestea cea Bună a Evangheliei, a-l introduce în raportul cu Dumnezeu: evanghelizarea este promovarea cea mai înaltă şi integrală a persoanei umane” (nr. 3).
Decanul Colegiului Cardinalilor a comentat apoi a doua lectură, luată din Scrisoarea către Efeseni, scrisă de Apostolul Paul tocmai în Roma, în timpul primei sale detenţii (anii 62-63 d.C.). „Este o scrisoare sublimă, în care Paul prezintă misterul lui Cristos şi al Bisericii. În timp ce prima parte este mai mult doctrinală (cap. 1-3), a doua, unde se găseşte textul pe care tocmai l-am ascultat, are un ton mai mult pastoral (cap. 4-6). În această parte, Paul vorbeşte despre consecinţele practice ale doctrinei prezentate înainte şi începe cu un apel puternic la unitatea eclesială: ‘Vă îndemn eu, prizonierul în Domnul, să vă comportaţi în mod vrednic de chemarea pe care aţi primit-o: cu toată umilinţa şi blândeţea, cu îndelungă răbdare, îngăduindu-vă unii pe alţii în iubire, străduindu-vă să menţineţi unitatea Duhului în legătura păcii’ (Efeseni 4,1-3)… Sf. Paul ne învaţă că noi toţi trebuie să colaborăm la edificarea unităţii Bisericii… Noi toţi, aşadar, suntem chemaţi să cooperăm cu păstorii şi mai ales cu Succesorul lui Petru, fundament vizibil al acestei unităţi eclesiale”.
Evanghelia face apoi trimitere la Cina cea de Taină, când Domnul le-a spus Apostolilor Săi: „Aceasta este porunca Mea: să vă iubiţi unii pe alţii aşa cum v-am iubit Eu” (Ioan 15,12). „Textul se leagă aşadar şi de prima lectură din profetul Isaia despre acţiunea lui Mesia, pentru a ne aminti că atitudinea fundamentală a Păstorilor Bisericii este iubirea. Este acea iubire care ne face să ne oferim propria viaţă pentru fraţi. Într-adevăr, Isus ne spune: ‘Nimeni nu are o iubire mai mare decât aceasta: ca cineva să-şi dea viaţa pentru prietenii săi’ (Ioan 15,12). Atitudinea fundamentală a oricărui bun păstor este aşadar aceea de a-şi da viaţa pentru oile sale (cf. Ioan 10,15). Acest lucru este valabil mai ales pentru Succesorul lui Petru, Păstor al Bisericii Universale… Pentru aceasta în inima fiecărui Succesor al lui Petru au răsunat mereu cuvintele pe care Învăţătorul Divin le-a adresat într-o zi umilului pescar din Galileea: ‘Mă iubeşti mai mult decât aceştia? Paşte mieii mei… paşte oile mele!’ (cf. Ioan 21,15-17)”.
„Pe urma acestei slujiri de iubire faţă de Biserică şi faţă de întreaga omenire, ultimii Pontifi au fost artizani ai atâtor iniţiative benefice faţă de indivizi, faţă de popoare şi faţă de comunitatea internaţională, promovând dreptatea, pacea şi ordinea mondială”. Cardinalul Sodano s-a rugat apoi „pentru ca viitorul Papă să poată continua această operă neîncetată la nivel mondial. De altfel, această slujire de caritate face parte din natura intimă a Bisericii. A amintit aceasta Papa Benedict al XVI-lea spunându-ne: ‘şi slujirea carităţii este o dimensiune constitutivă a misiunii Bisericii şi este expresie a însăşi esenţei sale la care nu se poate renunţa'”. „Fraţii mei”, a încheiat Cardinalul Sodano, „să ne rugăm pentru ca Domnul să ne dea un Pontif care să desfăşoare cu inimă generoasă această nobilă misiune. Îi cerem aceasta prin mijlocirea Preasfintei Fecioare Maria, Regina Apostolilor, şi a tuturor martirilor şi sfinţilor care în decursul secolelor au făcut glorioasă această Biserică din Roma. Amin!”
