Din culise: Accept, dar sunt un păcătos
15.03.2013, Roma (Catholica) - Minutele care au urmat imediat după alegere, raportul cordial şi simplu cu Cardinalii, plecarea în microbuz. Despre acestea şi despre altele au povestit jurnaliştilor „din culisele” Conclavului şi ale zilei istorice de miercuri, 13 martie, Cardinalii electori francezi, care s-au întâlnit ieri cu presa, dând „la cald” impresiile lor şi povestind cu simplitate şi profunzime experienţa unică, solemnă, bucuroasă a alegerii unui Suveran Pontif.
Cardinalul Philippe Barbarin de Lyon a fost cel care le-a oferit jurnaliştilor amănunte inedite despre ce s-a întâmplat în minutele care au urmat imediat după alegerea Cardinalului Bergoglio ca Suveran Pontif. Când Cardinalul decan, în numele întregului Colegiu al electorilor, l-a întrebat pe Cardinalul Jorge Mario Bergoglio dacă accepta alegerea sa, Cardinalul a răspuns „da” dar a adăugat şi „sunt un păcătos” şi s-a lăsat dus „ca la un gest dezarmant”. Apoi, când l-au întrebat cum doreşte să fie numit, el a răspuns „Franciscus” şi a adăugat, „din cauza Sfântului Francisc” şi Colegiul Cardinalilor a primit acel nume „cu o anumită uimire”. Apoi, în acel punct ceremonierul, monseniorul Marini, i-a oferit Crucea pectorală aurită, însă Papa a spus că preferă să şi-o menţină pe a sa. Apoi, înainte de a-i saluta pe fiecare dintre Cardinali, Papa Francisc – observând dificultăţile de mişcare ale Cardinalului Ivan Dias – a mers spre el pentru a-l îmbrăţişa. Apoi s-a întors şi i-a salutat pe Cardinali, însă alegând să nu se aşeze la tronul papal, ci să rămână în picioare. Apoi la cină – aminteşte Cardinalul André Vingt-Trois, Arhiepiscop de Paris – în Casa Sfânta Marta, adresându-se în mod glumeţ Cardinalilor, le-a spus: „Sper să fiţi iertaţi”.
„Cel care a fost ales”, comentează Cardinalul Jean Pierre Ricard, Arhiepiscop de Bordeaux, „nu era desigur în lista favoriţilor din mass-media, nu era desigur printre papabili, dar este cel pe care Cardinalii l-au ales din cauza personalităţii sale. S-a revelat clar că era un om drept, că avea calităţile juste pentru a conduce Biserica, pentru a fi noul Papă”. „Când aţi înţeles aceasta?”, a fost întrebat Cardinalul André Vingt-Trois. „Am înţeles aceasta atunci când am început să vedem că numărul de voturi pe care le obţinea se mărea. Şi când consensul a început să se cristalizeze asupra persoanei sale, a fost clar că el era alesul.” Cardinalul Barbarin neagă că în aceste zile de Conclav au existat între Cardinalii electori presiuni sau mişcări pentru alegerea unui candidat şi nu a altuia. „Nu am consultat pe nimeni”, a spus el, „pentru a face alegerea mea. Au fost zile de rugăciune puternică, trăite în conştiinţa abisului care exista între sărăcia alegerii mele şi măreţia evenimentului.”
Cardinalul Ricard a spus că în decursul Adunărilor generale, a fost exprimată de mai multe ori din partea Cardinalilor dorinţa unei reforme a Curiei Romane, punându-se în mod expres şi întrebarea dacă toate organismele prezente în Curie folosesc efectiv Bisericii şi evanghelizării. Cu siguranţă, a adăugat mai apoi, Papa va evalua necesitatea unei colegialităţi mai mari printr-o „prezenţă mai apropiată de responsabilii dicasterelor”; o mai mare „muncă împreună între Congregaţii şi Consilii Pontificale mai ales când tratează aceleaşi teme”; o „mai mare transparenţă”. „De la noul Pontif se aşteaptă”, a adăugat Cardinalul de Bordeaux, „o reformă a Curiei aşa cum, pe de altă parte, se întâmplă în administraţiile Diecezelor”. Însă „nu va fi o reformă brutală”, a adăugat imediat Cardinalul de Paris, Vingt-Trois. Va fi făcută cu „delicateţe, răbdare, constanţă a carităţii”.
În cele din urmă vârsta nu a contat, deşi renunţarea precedentului Papă a venit tocmai datorită oboselii şi vârstei înaintate şi totul făcea să se presupună că se va alege un Papă mai tânăr. În schimb a fost ales Cardinalul Bergoglio pentru că, a spus Cardinalul Ricard, „personalitatea sa a fost determinantă. De altfel, Papa Ioan al XXIII-lea, deşi a fost ales Papă bătrân, a fost un Pontif decisiv pentru istoria Bisericii”. Şi Cardinalul Vingt-Trois a adăugat: „Energia spirituală nu este proporţională cu energia fizică”. Ultimul amănunt inedit l-a relatat jurnaliştilor Cardinalul Ricard. După ce s-a terminat ceremonia în care a salutat mulţimea din Piaţa San Pietro, Papa şi cardinalii s-au îndreptat spre ieşire, folosindu-se de ascensor. Papa a intrat primul şi Cardinalii nu îndrăzneau să intre. El în schimb a făcut semn tuturor să intre şi au coborât cu ascensorul îngrămădiţi. Ajunşi la maşini, Papa Francisc a ales să intre în microbuzul Cardinalilor şi „maşina Papei” a rămas goală. Toţi cei trei Cardinali l-au asigurat de „marea noastră bucurie” şi că „vom continua cu toţi catolicii din Franţa să ne rugăm pentru el”. Şi Papa Francisc, adresându-se Cardinalului Ricard, a spus: „Am nevoie de rugăciune”. (material al agenţiei SIR tradus de pr. Mihai Pătraşcu pentru Ercis.ro)
