Toţi suntem chemaţi la a fi ocrotitori – ai creaţiei şi ai fraţilor noştri
19.03.2013, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a făcut apel la toţi oamenii să fie „ocrotitori” asemenea Sf. Iosif, ocrotind şi având grijă de săraci, de familii, de prieteni, de mediu şi de ei înşişi. „În fond, totul este încredinţat grijii omului şi este o responsabilitate care ne priveşte pe toţi. Aveţi grijă de darurile lui Dumnezeu! Şi atunci când omul nu ţine cont de această responsabilitate de a ocroti, când nu ne îngrijim de creaţie şi de fraţi, atunci găseşte spaţiu distrugerea şi inima se usucă”, a spus Papa Francisc în predica sa de la Liturghia de inaugurare a pontificatului din 19 martie 2013, din Piaţa San Pietro. Predica a fost ţinută în limba italiană şi s-a concentrat pe figura Sf. Iosif, a cărui sărbătoare este chiar în 19 martie.
„Cum trăieşte Iosif vocaţia sa de ocrotitor al Mariei, al lui Isus, al Bisericii?”, a întrebat Sfântul Părinte. „În atenţia constantă faţă de Dumnezeu, deschis la semnele Sale, disponibil la proiectul Său, nu atât la proiectul propriu; şi este ceea ce Dumnezeu îi cere lui David, aşa cum am ascultat în prima lectură: Dumnezeu nu doreşte o casă construită de om, ci doreşte fidelitatea faţă de Cuvântul Său, faţă de planul Său; şi însuşi Dumnezeu e cel care construieşte casa, dar din pietre vii însemnate de Duhul Său. Şi Iosif este ‘ocrotitor’ pentru că ştie să-l asculte pe Dumnezeu, se lasă condus de voinţa Lui, şi tocmai pentru aceasta este şi mai sensibil faţă de persoanele care îi sunt încredinţate, ştie să citească evenimentele cu realism, este atent la ceea ce îl înconjoară şi ştie să ia deciziile cele mai înţelepte. În el, dragi prieteni, vedem cum se răspunde la chemarea lui Dumnezeu, cu disponibilitate, cu promptitudine, dar vedem şi care este centrul vocaţiei creştine: Cristos!”
Papa Francisc s-a adresat apoi audienţei largi de la Liturghia de inaugurare, subliniind că „vocaţia de a ocroti nu se referă numai la noi creştinii, are o dimensiune care precede şi care este pur şi simplu umană, se referă la toţi”. Această dimensiune se referă la „ocrotirea întregii creaţii, a frumuseţii creaţiei; înseamnă a avea respect faţă de orice creatură a lui Dumnezeu şi faţă de mediul în care trăim. Înseamnă a-i ocroti pe oameni, a avea grijă de toţi, de orice persoană, cu iubire, în special de copii, de bătrâni, de cei care sunt mai fragili şi care adesea se află în periferia inimii noastre. Înseamnă a avea grijă unul de altul în familie: soţii se ocrotesc reciproc, apoi ca părinţi se îngrijesc de copii şi cu timpul şi copiii ajung să aibă grijă de părinţi. Înseamnă a trăi cu sinceritate prieteniile, care sunt o ocrotire reciprocă în încredere, în respect şi în bine”.
Pontiful a făcut aşadar apel la toţi cei care „ocupă roluri de responsabilitate în domeniul economic, politic sau social”, la toţi „bărbaţii şi femeile de bunăvoinţă”: „să fim ‘ocrotitori’ ai creaţiei, ai planului lui Dumnezeu înscris în natură, ocrotitori ai celorlalţi, ai mediului”. „Să nu lăsăm ca semne de distrugere şi de moarte să însoţească drumul înainte din această lume a noastră!”, a exclamat el. Trecând la planul personal, Papa Francisc a subliniat: „trebuie să avem grijă şi de noi înşine! Să ne amintim că ura, invidia, mândria murdăresc viaţa! A ocroti înseamnă deci a veghea asupra sentimentelor noastre, asupra inimii noastre, pentru că tocmai de acolo ies intenţiile bune şi rele: cele care construiesc şi cele care distrug! Nu trebuie să ne fie frică de bunătate, şi nici de tandreţe!” „În Evanghelii, Sf. Iosif apare ca un om puternic, curajos, muncitor, dar în sufletul său iese în evidenţă o mare tandreţe, care nu este virtutea celui slab, ci dimpotrivă, denotă tărie a sufletului şi capacitate de atenţie, de compasiune, de adevărată deschidere spre celălalt”.
A urmat o reflecţie despre propria sa slujire, de Pontif, „care comportă şi o putere”. „Desigur, Isus Cristos i-a dat o putere lui Petru, dar despre ce putere este vorba? După tripla întrebare a lui Isus adresată lui Petru despre iubire urmează tripla invitaţie: paşte mieii mei, paşte oile mele. Să nu uităm niciodată că adevărata putere este slujirea şi că şi Papa, pentru a exercita puterea, trebuie să intre tot mai mult în acea slujire care îşi are apogeul său luminos pe Cruce; trebuie să privească la slujirea umilă, concretă, bogată în credinţă, a Sf. Iosif şi asemenea lui să deschidă braţele pentru a avea grijă de întregul Popor al lui Dumnezeu şi a primi cu afecţiune şi tandreţe întreaga omenire, în special pe cei mai săraci, pe cei mai slabi, pe cei mai mici… A-l ocroti pe Isus cu Maria, a ocroti întreaga creaţie, a ocroti orice persoană, în special pe cea mai săracă, a ne ocroti pe noi înşine: iată o slujire pe care Episcopul de Roma este chemat să o împlinească, dar la care cu toţii suntem chemaţi pentru a face să strălucească steaua speranţei: Să avem grijă cu iubire de ceea ce ne-a dăruit Dumnezeu!”
