Predicatorul papal a îndemnat la eliminarea barierelor din calea Evangheliei

30.03.2013, Vatican (Catholica) - În Vinerea Mare, pr. Raniero Cantalamessa, predicatorul papal, i-a îndemnat pe catolici astfel: „Fie ca Duhul Sfânt, în acest moment în care se deschide pentru Biserică un timp nou, plin de speranţă, să retrezească în oamenii care sunt la fereastră aşteptarea mesajului şi în mesageri voinţa de a-l duce lor, chiar şi cu preţul vieţii.” Celebrarea Patimii Domnului, de vineri, 29 martie a.c., a început cu procesiunea de intrare în Bazilică şi prosternarea Sfântului Părinte în faţa Crucii.

S-a citit apoi din Isaia, din scrisoarea Sf. Paul către evrei şi relatarea Sf. Ioan despre răstignirea şi moartea lui Isus Cristos. Părintele Cantalamessa, care, conform tradiţiei, a ţinut predica, s-a concentrat pe momentul unic din istorie pe care Biserica îl retrăieşte. „Ce lucru extraordinar! Această Vinere Sfântă celebrată în Anul Credinţei şi în prezenţa noului Succesor al lui Petru ar putea să fie, dacă vrem, începutul unei vieţi noi”, a spus el. „Ceea ce se cere este numai ca să nu ne ascundem ca Adam după păcat, să recunoaştem că avem nevoie să fim justificaţi; ca să nu ne auto-justificăm.” Predicatorul papal a subliniat că această recunoaştere „este singurul lucru de care Dumnezeu are nevoie pentru a acţiona” şi a ne aduce la o viaţă nouă.

Privind la societatea modernă, pr. Cantalamessa a spus: „Progresul omenirii înaintează astăzi într-un ritm vertiginos şi omenirea vede cum se deschid în faţa ei orizonturi noi şi negândite, rod al descoperirilor sale. Şi totuşi, se poate spune că deja a venit sfârşitul timpurilor, pentru că în Cristos, înălţat la dreapta Tatălui, omenirea a ajuns la ţinta sa ultimă. […] În pofida tuturor lipsurilor, nedreptăţilor, monstruozităţilor existente pe pământ, în El s-a inaugurat deja noua ordine definitivă în lume. Ceea ce vedem cu ochii noştri poate să ne sugereze contrariul, însă răul şi moartea în realitate sunt învinse pentru totdeauna.”

Există un lucru care apare diferit acum, după ce Isus a murit şi a înviat: văzută cu ochii credinţei, moartea nu mai este aceeaşi. „Cristos a intrat în moarte aşa cum se intră într-o închisoare întunecoasă; dar a ieşit prin peretele opus. […] A deschis o breşă spre viaţă pe care nimeni nu o va putea închide şi prin care toţi pot să îl urmeze. Moartea nu mai este un zid de care se loveşte orice speranţă umană; a devenit o punte spre veşnicie.” Pr. Cantalamessa a vorbit şi despre renaşterea credinţei creştine în Europa şi în alte părţi. Citând o întâmplare legată de Beda Venerabilul a spus: „Credinţa creştină ar putea să se întoarcă în continentul nostru şi în lumea secularizată pentru acelaşi motiv pentru care şi-a făcut intrarea în el: este singura care are un răspuns sigur de dat la marile întrebări ale vieţii şi ale morţii.”

S-a concentrat apoi pe evanghelizare şi pe „originea ei mistică”. „Este un dar care vine din crucea lui Cristos, din acea coastă deschisă, din acel sânge şi din acea apă”, a spus predicatorul. Catolicii „trebuie să facă tot posibilul pentru ca Biserica să nu devină niciodată acel castel complicat şi încurcat descris de Kafka, iar mesajul să poată ieşi din ea liber şi bucuros ca atunci când şi-a început cursa. Ştim care sunt piedicile care îl pot reţine pe mesager: zidurile despărţitoare, începând de la cele care separă diferitele Biserici creştine între ele, excesul de birocraţie, reziduurile de ceremoniale, legi şi controverse trecute, devenite de acum numai nişte gunoaie.” Şi a subliniat: „trebuie avut curajul de a le dărâma şi a readuce edificiul la simplitatea şi liniaritatea de la originile sale. A fost misiunea pe care a primit-o într-o zi un om care se ruga în faţa crucifixului din Sfântul Damian: Mergi, Francisc, repară Biserica Mea.”

Omilia a fost urmată de un timp de tăcere, pentru reflecţie personală. S-a continuat cu o rugăciune pentru lume, menţionându-se specific Biserica, Papa, poporul evreu, necredincioşii, cei în funcţii publice, cei care suferă… A doua parte a celebrării din Vinerea Mare a fost Adorarea Crucii, care a început cu un diacon venind în procesiune pe culoarul principal, cu Crucea, oprindu-se de trei ori. Papa Francisc a ridicat apoi Crucea în faţa altarului principal pentru un timp de adorare în tăcere. A urmat ritul împărtăşirii, binecuvântarea dată de Papă şi ieşirea credincioşilor în tăcere. În aceeaşi zi, de la 9.15, Papa Francisc a prezidat Calea Crucii la Colosseum.

Legături

• Textul integral al predicatorului papal