O întoarcere la rădăcinile pontificatului roman

03.04.2013, Vatican (Catholica) - (În cele ce urmează redăm mărturia Cardinalului Angelo Comastri, arhipreot al Bazilicii San Pietro, despre vizita făcută de Sfântul Părinte la mormântul Sfântului Petru. Mărturia sa a apărut ieri în L’Osservatore Romano.) Papa Francisc a avut o mare dorinţă: să viziteze necropola Vaticanului. A spus despre aceasta cu puţin înainte de Paşti. În special şi-a dorit să vadă mormântul Apostolului Petru, locul în care creştinii din Roma au aşezat trupul primului Papă, spre odihnă veşnică, după martiriul său în Circul lui Nero, în anul 67 după Cristos. Papa a dorit astfel să meargă la originile pontificatului roman, o succesiune în care Providenţa l-a adăugat şi pe el.

Luni după-masă, 1 aprilie, am avut bucuria şi onoarea de a-l însoţi pe Papa Francisc pe acest drum unic. De la nivelul grotelor Vaticanului am coborât în necropolă: un salt înapoi în timp cu 1800 de ani. Până prin anii 1939-1940 acest loc era îngropat datorită arhitecţilor ce au lucrat pentru împăratul Constantin, în 320: pentru a zidi podeaua primei Bazilici, aceştia au nivelat pământul de pe dealul unde astăzi e Vaticanul. Acum, după excavări, totul a reapărut la suprafaţă în mod minunat. Prima oprire a fost în faţa mausoleului egiptean, care datează aproximativ din secolul II. În acest mausoleu, în mijlocul multor morminte păgâne, există şi un mormânt creştin. Creştinismul de fapt, asemenea unei drojdii, a penetrat lumea păgână. Papa a exclamat acolo admirativ: „Este la fel şi astăzi!”

Am făcut apoi o a doua oprire în faţa unei stele funerare (stelă – mic monument cu caracter comemorativ, conform DEX) a unui om pe numele lui Istatilio. A fost cu siguranţă un creştin: pe mormântul lui se găseşte monograma lui Cristos. Pe stelă este inscripţionat: „A fost în relaţii de pace cu fiecare şi nu a provocat niciodată certuri”. Papa, după ce a citit această inscripţie, a spus: „ce frumos program de viaţă!” Am ajuns apoi la locul mormântului Apostolului Petru şi l-am văzut pe Sfântul Părinte încremenit, vizibil impresionat, în faţa unui perete alb acoperit cu scrieri, mărturii ce au ajuns până azi ca semne ale devoţiunii faţă de Apostolul Petru.

Urcând înapoi scările şi ajungând la Capela Clementină, Papa Francisc a devenit absorbit în rugăciune şi a repetat cu voce tare profesiunea întreită a lui Petru: „Doamne, Tu eşti Cristos, Fiul lui Dumnezeu cel Viu”; „Doamne, la cine vom merge? Tu ai cuvintele vieţii veşnice”; „Doamne, Tu ştii toate! Tu ştii că eu te iubesc!” În acel moment am trăit sentimentul că viaţa lui Petru a revenit dincolo de secole şi a devenit prezent şi viu în actualul Succesor al Apostolului Petru. Cu mine au fost Episcopul Vittorio Lanzani, delegat al Fabricii Sf. Petru, Mons. Alfred Xuereb şi cei responsabili de necropolă, Pietro Zander şi Mario Bosco. Când ne-am despărţit de Sfântul Părinte, ne-am gândit cum se întoarce la reşedinţa sa, mângâiat de ecoul cuvintelor lui Isus: „Tu eşti Petru, piatra pe care voi zidi Biserica mea şi porţile iadului nu o vor birui”.