Creştinul trebuie să fie blând şi iubitor, nu clevetitor
09.04.2013, Vatican (Catholica) - Duhul aduce pacea în comunităţile creştine şi îi învaţă pe membrii acestora să fie blânzi, să renunţe la a cleveti despre ceilalţi. Aceasta a fost concluzia Papei Francisc din cadrul predicii de la Sfânta Liturghie celebrată în dimineaţa zilei de marţi, 9 aprilie 2013, la Casa Sfânta Marta, în prezenţa personalului Fondului de Asistenţă Sanitară al Vaticanului şi al Serviciilor Generale ale Guvernatoratului.
Erau o singură inimă şi un singur suflet, datorită Duhului care i-a făcut să renască la o „viaţă nouă”. Ceea ce în anul zero al Bisericii a ştiut să fie prima comunitate creştină este model valabil şi pentru comunitatea creştină de astăzi. Papa Francisc a reafirmat cu hotărâre acest lucru, pornind de la dialogul evanghelic dintre Isus şi Nicodim, care nu înţelege cum poate un om „să se nască din nou”. Din nou, a repetat Papa, înseamnă din Duhul Sfânt, „este viaţa nouă pe care am primit-o prin Botez”. Viaţă care „trebuie să se dezvolte”, „nu vine automat”. Trebuie „să facem totul pentru ca acea viaţă să se dezvolte în viaţa nouă”, „este un drum laborios”, care „depinde în principal de Duhul Sfânt” dar şi de capacitatea fiecăruia de a se deschide faţă de suflarea Lui.
Aceasta, a arătat Papa, este exact ceea ce s-a întâmplat cu primii creştini. Ei aveau „viaţa nouă”, care se exprima în a fi o singură inimă şi un singur suflet. Aveau „acea unitate, acea unanimitate, acea armonie a sentimentelor în iubirea reciprocă”. O dimensiune care trebuie redescoperită astăzi: de exemplu, aspectul „blândeţii în comunitate”, virtute „cam uitată”. Blândeţea are „mulţi duşmani”. Primul îl constituie „clevetirile”. Pontiful s-a oprit asupra acestora cu mult realism: „Când se preferă clevetirea celuilalt, a vorbi de rău despre celălalt – sunt lucruri cotidiene, care li se întâmplă tuturor, chiar şi mie – sunt ispite ale celui rău, care nu doreşte ca Duhul să vină la noi şi să facă această pace, această blândeţe în comunităţile creştine”.
„Există mereu aceste lupte”: în parohie, în familie, în cartiere, între prieteni. „Şi aceasta nu este viaţa nouă”, deoarece atunci când vine Duhul „şi ne naşte la o viaţă nouă, ne face blânzi, iubitori”. Aşadar, Sfântul Părinte a amintit care trebuie să fie comportamentul corect pentru un creştin. În primul rând, „să nu judece pe nimeni”, deoarece „singurul Judecător este Domnul”. Apoi „să ştie să tacă” şi dacă trebuie să spună ceva, să o spună celor interesaţi, celor care „pot remedia situaţia”, şi „nu întregului cartier”. „Dacă, cu harul Spiritului, reuşim să nu mai clevetim, va fi un pas mare înainte” şi „ne va face bine tuturor”.
