Schimbările demografice fac ca Europa să nu mai fie centrul Bisericii Catolice

10.04.2013, Oxford (Catholica) - Alegerea Papei Francisc, argentinian, la conducerea celor 1,2 miliarde de catolici, confirmă ceea ce observatorii ştiu de mult timp: mutările vaste de mase în populaţia catolică reconfigurează faţa Bisericii şi mută centrul instituţional din istorica Europă. Ce înseamnă aceasta pentru Biserică este greu de estimat, dar europenii, care mult timp s-au văzut ca apărătorii tradiţionali ai catolicismului, descoperă acum că trebuie să împartă acest rol cu alţii, se spune într-o analiză publicată de serviciul de ştiri al Conferinţei Episcopale Americane.

„Deşi Episcopul Romei este capul ei, centrul Bisericii nu se mai află în Europa, iar prezenţa unui Pontif argentinian exprimă noua situaţia”, susţine pr. iezuit Paul Zulehner, fost profesor de teologie pastorală la Universitatea din Viena şi unul dintre cei mai buni specialişti în ştiinţe sociale din Austria. „În contextul în care mulţi catolici vin deja aici din alte părţi ale lumii, se pare că pe viitor vom învăţa la fel de mult de la periferia Bisericii cât de la centrul ei”, a spus preotul pentru CNS. Peste jumătate dintre cei 115 Cardinali ce l-au ales pe Papa Francisc au fost europeni, 28 fiind italieni. Iar listele cu papabili conţineau numeroşi Cardinali europeni.

Forţa Bisericii în Europa a scăzut dramatic, chiar dacă pe plan mondial populaţia catolică a crescut de patru ori în ultimul secol, la aproximativ 1,2 miliarde, conform ultimului Anuar Pontifical. Catolicii formează aproximativ 16% din populaţia lumii, aproape acelaşi procentaj ca acum un secol. O privire mai atentă asupra regiunilor unde locuiesc catolicii arată schimbările din trupul Bisericii. Dacă două treimi dintre catolicii lumii trăiau în Europa în 1910, mai puţin de un sfert trăiesc astăzi pe bătrânul continent. În 1910, Franţa şi Germania aveau fiecare numărul botezaţilor dublu faţă de Brazilia. Astăzi Brazilia, cu 126 milioane de catolici, are de trei ori mai mulţi decât Franţa sau Spania; Mexic, cu 96 milioane de catolici, are de 2,5 ori mai mulţi catolici decât Franţa. Per ansamblu, catolicii din Europa s-au împuţinat de la 38,5% în 1970 la 23,7% astăzi.

John Wilkins, care a lucrat la un săptămânal catolic britanic, susţine că schimbările demografice au implicaţii profunde asupra Europei într-un timp în care încrederea a fost erodată de scandalurile cu abuzurile sexuale şi în care mulţi catolici consideră că se acţionează explicit pentru marginalizarea tradiţiilor creştine ale Europei. „Percepţia Europei despre sine ca centrul tradiţional al Bisericii este de multă vreme o anomalie, dat fiind declinul grav al Bisericii de aici, aşa că lucrurile trebuie să se schimbe”, a spus Wilkins pentru CNS. „Perspectivele şi priorităţile vor fi diferite în viitor, iar problemele care îi preocupă pe europeni, precum contracepţia şi hirotonirea femeilor, ar putea să pară mai puţin presante decât probleme universale precum sărăcia şi nedreptatea socială, care sunt o preocupare pentru noul Papă.”

În contextul în care vocaţiile şi participarea la slujbe duminica au scăzut în Europa, bastioane catolice precum Slovacia şi Polonia dau o treime din numărul total de hirotoniri din Europa, clerul de aici fiind prezent mai pe întreg continentul. Biserica creşte însă în Scandinavia şi în fosta Uniune Sovietică. Germania şi Austria rămân centrele de teologie. Asimilarea diverselor etnii duce la o creştere a catolicismului în Franţa şi Belgia. În acest timp Argentina Papei Francisc este casă pentru 31 milioane de catolici, câţi sunt şi în Germania sau în Congo. America Latină ca întreg era acum un secol casă pentru un sfert din populaţia catolică; astăzi, combinată cu naţiunile caraibiene, ajunge la 39%. Africa sub-sahariană deţinea 1% din catolicii lumii în 1910, iar astăzi procentul a ajuns la 16%. În Asia şi Pacific, numărul catolicilor a crescut de aproape 10 ori, de la 14 la 131 de milioane, într-un secol.

Pr. Zulehner subliniază că statisticile au nevoie de interpretare. Aşa după cum Biserica Catolică înregistrează un avânt datorită imigranţilor, şi Biserica Europeană are actualmente un flux de catolici ce vin din ţări în curs de dezvoltare, care aduc elemente din propria lor cultură şi spiritualitate, ducând la o mai mare diversitate. „Suntem martorii unei pluralizări mai degrabă, decât secularizări, dat fiind că membrii tuturor credinţelor şi necredincioşii trăiesc la un loc”, a spus el. „Acest proces de deschidere ar putea revigora credinţa creştină în Europa”, a adăugat preotul.

Wilkins crede că preocupările Papei vizavi de sărăcie şi simplitate ar putea să dea un nou dinamism, care să îi conducă pe catolici să îşi regândească priorităţile. Imaginea unui „Papă al austerităţii într-o epocă a austerităţii” s-ar putea dovedi atractivă. „Acest accent pus pe săraci ar putea să aibă ecou în Biserica de aici”, a spus Wilkins. „Când credibilitatea Bisericii a fost grav stricată, el oferă felul de autenticitate preoţească de care avem nevoie. Cred că europenii vor vedea darurile pe care un Papă din afară le poate oferi.”

Pr. Zulehner este de acord. Dacă imaginea zdrenţuită a Bisericii ar putea fi schimbată, a spus el, europenii aflaţi în căutarea lui Dumnezeu ar putea fi atraşi la o nouă întâlnire cu credinţa catolică. „Sosirea unui Papă dintr-o altă lume, neconectată cu fundalul medieval al catolicismului european, ar putea să dea un impuls modernizator”, crede el. „Schimbările demografice nu pot fi inversate, iar era eurocentrică a trecut în mod clar. Dar dacă aceasta îi ajută pe catolicii europeni să se perceapă ca parte a Bisericii Universale, va fi un semn bun pentru viitor.”