Jertfa este necesară în viaţa creştină
14.04.2013, Vatican (Catholica) - Comentând lecturile liturgice ale zilei, Papa Francisc a subliniat că proclamarea, mărturia şi cultul sunt esenţiale pentru credinţă, amintind şi de cei care şi astăzi suferă pentru Cristos. Sfântul Părinte a celebrat Liturghia din această duminică în Bazilica San Paolo fuori le mura, spunând că din prima lectură „ceea ce ne impresionează este tăria lui Petru şi a Apostolilor”. Deşi li s-a ordonat să tacă şi să nu predice despre Domnul înviat, Apostolii au răspuns: „Trebuie să ne supunem lui Dumnezeu şi nu oamenilor”.
Chiar şi cu riscul de a fi bătuţi şi închişi, ei „au proclamat cu curaj” Evanghelia lui Isus, a spus Papa. „Iar noi? Suntem noi capabili să aducem cuvântul lui Dumnezeu în mediul în care trăim?”, a întrebat el. „Credinţa se naşte din ascultare şi este întărită de proclamare.” A comparat mărturia de credinţă cu „o măreaţă frescă” ce este formată dintr-o „varietate de culori şi de umbre”, toate fiind „importante, chiar şi cele care nu ies în evidenţă”. „În marele plan al lui Dumnezeu, fiecare detaliu este important, chiar şi a Dvs, chiar şi mica şi umila mea mărturie, chiar şi mărturia ascunsă a celor care îşi trăiesc credinţa cu simplitate în relaţiile de zi cu zi din familie, de la locul de muncă, cu prietenii.”
Pontiful a spus că în timp ce lumea este plină de sfinţi „ascunşi” în „clasa mijlocie de sfinţenie”, de care „putem aparţine cu toţii”, mulţi creştini suferă în toată lumea asemenea lui Petru şi Apostolilor. Oricare ar fi calea pe care suntem chemaţi să îl urmăm pe Cristos, a spus Sfântul Părinte, trebuie să ne amintim că „nu poţi proclama Evanghelia lui Cristos fără mărturia tangibilă a propriei tale vieţi”. A explicat apoi că „proclamarea şi mărturia” sunt posibile doar dacă îl recunoaştem pe Cristos, dat fiind că El este cel care ne alege şi care ne cheamă. Creştini fiind, trebuie să trăim o relaţie intimă şi intensă cu Isus, care vine din recunoaşterea şi adorarea lui Isus ca Domn.
În acest context a pus întrebarea dacă îl adorăm sau nu pe Domnul. „Ne îndreptăm spre Dumnezeu doar pentru a-i cere bunuri sau, pentru a-i mulţumi?” Sau „şi pentru a-l adora?” A explicat că a ne închina Domnului „înseamnă a învăţa să fim cu El” şi nu doar „a încerca să dialogăm cu El” ci mai degrabă „a simţi că prezenţa Sa este cea mai adevărată, mai bună, mai importantă decât toate”. De-a lungul vieţii, a spus Papa Francisc, noi avem, conştient sau inconştient, „o ordine foarte clară de priorităţi, privitoare la lucrurile pe care le considerăm importante”. „A-l adora pe Domnul înseamnă a-i da locul pe care trebuie să îl ocupe.” În loc să ne agăţăm de „numeroşii idoli, mici sau mari” din vieţile noastre, „pe care adesea căutăm să ne bazăm siguranţa noastră”, creştinii trebuie să se dezlipească de idoli, „chiar şi de cei mai ascunşi”, şi să îl aleagă pe Dumnezeu ca „centru” al „drumului vieţilor noastre”. Sfântul Părinte a cerut la final mijlocirea Fecioarei Maria şi a Sfântului Paul, ca „să ne ajute în această călătorie”.
