Să ne ruşinăm de propriile păcate pentru a primi iertarea lui Dumnezeu

30.04.2013, Vatican (Catholica) - A se ruşina de propriile păcate este virtutea celui umil care se pregăteşte să primească iertarea Domnului, a spus Papa Francisc luni, 29 aprilie 2013, dimineaţă, la Sfânta Liturghie prezidată în Capela din Casa Sfânta Marta, din Vatican, în prezenţa unor angajaţi din cadrul Administraţiei Patrimoniului Sediului Apostolic şi a unui grup de călugăriţe. Au concelebrat Cardinalul Domenico Calcagno, preşedintele acestei Administraţii, şi Arhiepiscopul Francesco Gioia, preşedinte al departamentului „Peregrinatio ad Petri Sedem” din Vatican, aflăm de pe situl Radio Vatican. Comentând Scrisoarea întâi a Sfântului Ioan, în care se spune că „Dumnezeu este lumină şi nu este întuneric în El”, Episcopul Romei a subliniat că „noi toţi avem umbre în propria viaţă”, momente „în care totul, chiar şi în propria conştiinţă, este întuneric”, dar acest lucru nu înseamnă să urmezi calea întunericului.

„A merge prin întuneric înseamnă să fii satisfăcut de tine însuţi; să fii convins că nu ai nevoie de mântuire. Acesta este întunericul, iar când cineva înaintează pe această cale, nu este uşor să se întoarcă din drum. Ioan continuă în această reflecţie, spunând: ‘Dacă spunem că suntem fără păcat, ne înşelăm pe noi înşine iar adevărul nu locuieşte în noi’. Priviţi la păcatele voastre, la păcatele noastre: toţi suntem păcătoşi, toţi… Acesta este punctul de la care trebuie pornit şi, dacă mărturisim propriile păcate, El este fidel şi drept încât să ne ierte şi să ne cureţe de orice impuritate”. Când ne iartă Dumnezeu împlineşte dreptatea, făcând dreptate în primul rând sieşi, propriei misiuni, „căci El a venit pentru a ne salva şi mântui”, rezervându-ne o primire plină de duioşie, aşa cum face un tată cu proprii fii: „Domnul este iubitor faţă de cei care se tem de El” şi, tot cu iubire, „ne înţelege întotdeauna”, vrând să ne dăruiască „acea pace pe care doar El o dăruieşte”. „Acest lucru se petrece în Sacramentul Reconcilierii”, chiar dacă „de multe ori ne gândim că a merge la Spovadă este cum te-ai duce la curăţătorie” pentru a înlătura murdăria de pe haine.

„Isus, în confesional, nu este însă asemenea unei curăţătorii: este o întâlnire cu Isus, cu un Isus care ne aşteaptă exact aşa cum suntem. ‘Doamne, uite, eu sunt aşa, aşa; am făcut aceasta, am gândit aceasta’. Dar ne este ruşine să spunem adevărul. Însă ruşinea este totodată o virtute creştină şi umană; este vorba de capacitatea cuiva de a se ruşina”, care „este o virtute a celor umili”. Este necesar să avem încredere, a continuat Papa, căci, atunci când păcătuim, avem un apărător care stă lângă Tatăl: Isus Cristos, care este drept”. Iar El ne „susţine în faţa Tatălui” şi ne apără de propriile slăbiciuni. Este însă necesar să ne aşezăm în faţa Tatălui „cu adevărul nostru de păcătoşi”, „cu încredere, cu bucurie şi fără farduri… Când ne aflăm în faţa Domnului, nu trebuie niciodată să ne ascundem în spatele fardurilor, iar ruşinarea este o virtute, ‘binecuvântată ruşine’. Acestea sunt virtuţile pe care ni le cere Isus: umilinţă şi blândeţe.”

Sursa: Radio Vatican