Papa Francisc: Nu îl urmăm pe Isus pentru a face carieră

28.05.2013, Vatican (Catholica) - Vestirea lui Isus nu este o vopsea, un strat de lac, ci intră în inimă şi ne schimbă, a afirmat Papa Francisc în predica de la Liturghia celebrată marţi, 28 mai 2013, la Casa Santa Marta. Papa a reafirmat că a-l urma pe Isus nu înseamnă a avea mai multă putere, deoarece calea Lui este aceea a Crucii. La Liturghia concelebrată cu Mons. Rino Fisichella şi Mons. José Octavio Ruiz Arenas, preşedinte şi respectiv secretar al Consiliului Pontifical pentru Noua Evanghelizare, au participat un grup de preoţi din acelaşi dicaster şi un grup de angajaţi ai Centralei termoelectrice şi ai Laboratorului de tâmplărie ale Guvernoratului Vaticanului, însoţiţi de ing. Pier Carlo Cuscianna, director al Serviciilor Tehnice ale Guvernoratului.

Care va fi premiul pe care îl vom primi pentru că îl urmăm pe Isus? Papa Francisc şi-a dezvoltat predica pornind de la întrebarea pe care i-a adresat-o Petru lui Isus şi care, în fond, priveşte viaţa oricărui creştin. Isus, a observat Papa, răspunde că aceia care îl vor urma vor avea parte de „multe lucruri frumoase” dar „cu persecuţie”. Calea Domnului „este o cale a ‘micşorării’, o cale care se încheie cu Crucea”. Iată de ce „vor fi mereu dificultăţi”, „persecuţii”. Vor fi mereu, „pentru că El a mers pe acest drum” înaintea noastră. Şi a avertizat că „atunci când un creştin nu are dificultăţi în viaţa sa – totul merge bine, totul este frumos – ceva nu este în regulă”. Ne putem gândi că este „un mare prieten al spiritului lumii, al mondenităţii”. Aceasta, a constatat, „este tentaţia proprie unui creştin”: „A-l urma pe Isus da, dar până la un anumit punct; a-l urma pe Isus ca o formă culturală: sunt creştin, am această cultură… Dar fără exigenţa adevăratei urmări a lui Isus, exigenţa de a merge pe calea Lui. Dacă îl urmăm pe Isus ca o propunere culturală, folosim această cale pentru a merge mai sus, pentru a avea mai multă putere. Şi istoria Bisericii este plină de astfel de oameni, începând de la unii împăraţi şi apoi atâţia conducători şi atâtea persoane, nu? Şi de asemenea câţiva – nu doresc să spun mulţi, ci câţiva – preoţi, câţiva Episcopi, nu? Unii spun că sunt mulţi… dar unii care se gândesc că a-l urma pe Isus înseamnă a face carieră”.

Papa a reamintit faptul că „în literatura de acum două secole”, se obişnuia să se spună că cineva „de mic copil dorea să urmeze o carieră eclesială”. Şi a reafirmat că „mulţi creştini, ispitiţi de spiritul lumii, se gândesc că a-l urma pe Isus este bine, pentru că se poate face o carieră, se poate merge înainte”. Aceasta este atitudinea lui Petru, care vorbeşte despre carieră, şi Isus îi răspunde: „Da, îţi voi da totul, cu persecuţie”. „Nu se poate elimina Crucea de pe calea lui Isus: ea există întotdeauna”. Totuşi, a avertizat, aceasta nu înseamnă că creştinul trebuie să îşi facă rău. Creştinul „îl urmează pe Isus din iubire şi atunci când face acest lucru, invidia diavolului face multe lucruri”. „Spiritul lumii nu tolerează acest lucru”: „Gândiţi-vă la Maica Tereza: ce spune spiritul lumii despre Maica Tereza? ‘A, Fericita Tereza este o femeie deosebită, a făcut atâtea lucruri frumoase pentru alţii…’ Spiritul lumii nu spune niciodată că Fericita Tereza, în fiecare zi, multe ore, stătea în adoraţie… Niciodată! Reduce activitatea creştină la a face bine în plan social. Ca şi când existenţa creştină ar fi o vopsea, un strat de lac. Vestirea lui Isus nu este o vopsea: vestirea lui Isus intră în inimă, în lăuntrul nostru şi ne schimbă. Şi acest lucru nu este tolerat de spiritul lumii, de aceea vin persecuţiile”.

Cel care lasă propria casă, propria familie, pentru a-l urma pe Isus, a spus din nou Papa Francisc, primeşte însutit „deja în timpul acesta”. Însutit împreună cu persecuţii. Şi acest lucru nu va fi uitat: „Urmarea lui Isus este tocmai aceasta: din iubire să mergem împreună cu El, în urma Lui: acelaşi drum, aceeaşi cale. Şi spiritul lumii va fi acela care nu va tolera şi ne va face să suferim, dar o suferinţă asemenea cu suferinţa lui Isus. Să cerem acest har: a-l urma pe Isus pe calea pe care ne-a arătat-o El şi pe care ne-a învăţat-o El. Acest lucru este frumos, deoarece nu ne lasă niciodată singuri. Niciodată! El este mereu cu noi”.