Papa Francisc: Ipocrizia este limbajul celor corupţi, creştinul vorbeşte cu iubire şi cu adevăr
04.06.2013Un creştin nu foloseşte un „limbaj social studiat”, înclinat spre ipocrizie, ci se face purtător de cuvânt al adevărului Evangheliei, cu aceeaşi transparenţă pe care o au copiii, a învăţat Papa Francisc în predica de la Liturghia celebrată marţi, 4 iunie 2013, în Casa Santa Marta. Alături de Pontif au concelebrat Patriarhul catolicilor armeni, Nerses Bedros al XIX-lea Tarmouni; Mons. Fernando Vianney, Episcop de Kandy, Sri Lanka; şi Mons. Jean Luis Brugues, de la Biblioteca Apostolică a Vaticanului, însoţit de un grup de colaboratori din această structură. Au fost prezenţi şi preşedintele şi directorul general al RAI, Anna Maria Tarantola şi Luigi Gubitosi, cu familiile lor.
Ipocrizia este limbajul preferat al celor corupţi. Scena evanghelică cu tributul adus Cezarului, şi cu întrebarea nesinceră a fariseilor şi a irodienilor adresată lui Cristos despre legitimitatea acelui tribut, i-a oferit Papei Francisc ocazia unei reflecţii în strânsă continuitate cu predica din ziua precedentă. Intenţia cu care s-au apropiat de Isus, a afirmat el, a fost aceea de „a-l face să cadă în capcană”. Întrebarea lor dacă este permis sau nu a da tribut Cezarului este pusă „cu cuvinte nesănătoase, cu cuvinte prea îndulcite”. „Ei caută să se arate a fi prieteni”. Dar totul este fals. Deoarece, a explicat Papa Francisc, „aceştia nu iubesc adevărul”, ci doar pe ei înşişi, „şi astfel încearcă să înşele, să îi atragă pe alţii în minciuna lor, în neadevărul lor. Ei au o inimă mincinoasă, nu pot spune adevărul”: „Este tocmai limbajul celor corupţi, ipocrizia. Când Isus le vorbeşte discipolilor săi, le spune: ‘Vorba voastră să fie ‘Da, da! Nu, nu!’. Ipocrizia nu este un limbaj al adevărului, deoarece adevărul… merge întotdeauna cu iubirea! Nu există adevăr fără iubire…”
„Aceştia doresc un adevăr sclav al propriilor lor interese. Este vorba de iubire, putem spune: dar este iubirea de ei înşişi. Acea idolatrie narcisistă care îi face să îi trădeze pe alţii, îi conduce la abuz de încredere”. Ceea ce pare un „limbaj convingător”, a insistat Papa Francisc, duce în schimb „la greşeală, la minciună”. Şi a observat ironia faptului că aceia care s-au apropiat de Isus şi „au părut atât de amabili în limbajul lor, sunt aceeaşi care au mers joi seara să îl prindă în Grădina Măslinilor, şi vineri l-au dus la Pilat”. Isus cere în schimb exact contrariul de la cei care îl urmează, un limbaj „da, da, nu, nu”, un „cuvânt al adevărului cu iubire”: „Blândeţea pe care Isus o doreşte de la noi nu are nimic de a face cu această adulaţie, cu acest mod linguşitor de a merge înainte. Nimic! Blândeţea este simplă; este ca aceea a unui copil. Şi un copil nu este ipocrit, deoarece nu este corupt”.
Ultima consideraţie a privit acea „slăbiciune interioară”, stimulată de „vanitate”, din cauza căreia, a constatat Papa Francisc, „ne place să se spună lucruri frumoase despre noi”. „Cei corupţi cunosc acest lucru” şi „cu acest limbaj caută să ne slăbească”: „Să ne gândim bine astăzi: care este limbajul nostru? Vorbim în adevăr, cu iubire, sau vorbim puţin cu acel limbaj social studiat, prin care spunem lucruri frumoase, pe care nu le simţim însă? Modul nostru de a vorbi să fie evanghelic, fraţilor! Apoi, aceşti ipocriţi care încep cu linguşirea, adulaţia şi toate acestea, ajung să caute martori falşi pentru a-i acuza pe cei pe care i-au linguşit. Să îi cerem astăzi Domnului ca modul nostru de a vorbi să fie modul celor simpli, al copiilor, al fiilor lui Dumnezeu, a vorbi în adevărul iubirii”.
