În căutarea unei etici universale; o nouă privire asupra legii naturale
23.06.2013, Iaşi (Catholica) - Editura Sapientia din Iaşi anunţă apariţia cărţii „În căutarea unei etici universale; o nouă privire asupra legii naturale”, document elaborat de Comisia Teologică Internaţională şi tradus în limba română de pr. dr. Lucian Farcaş. Cartea apare în colecţia Magisterium, formatul 14×20, are 122 de pagini şi poate fi procurată de la Librăria Sapientia (LibrariaSapientia.ro), precum şi de la celelalte librării catolice din ţară la preţul de 10 lei.
Binele suprem al omului este acela care îi aduce deplina realizare. Este binele pe care el este chemat să îl înfăptuiască prin propria sa acţiune, fiind numit şi binele moral. Pentru a construi „omul bun”, este necesar să se ţină cont de două lucruri: pe de o parte, conştiinţa, adică ghidul, judecătorul interior, care dirijează cu conştiinciozitate şi responsabilitate acţiunile fiinţei umane, iar, pe de altă parte, legea naturală, adică cea care se află la însăşi originea criteriilor pentru a determina ceea ce este bun sau rău pentru fiinţa umană, având rolul de arăta calitatea morală a acţiunilor, întrucât indică dacă acestea sunt în armonie sau nu cu scopul ultim.
În anul 2004, Cardinalul Joseph Ratzinger, viitorul Papă Benedict al XVI-lea (2005-2013), a cerut Comisiei Teologice Internaţionale să examineze căile unei mai mari pedagogii a acestei legi naturale. Teologii, după un studiu intens, oferă rodul muncii lor în documentul publicat cu titlul În căutarea unei etici universale; o nouă privire asupra legii naturale, pe care o prezentăm cititorilor noştri în limba română, graţie traducerii realizate de pr. dr. Lucian Farcaş din originalul italian. Marea noutate a acestui document este că subliniază importanţa binelui ca un „dat imediat al conştiinţei”. Documentul este împărţit în cinci capitole, precedate de o scurtă introducere şi de un scurt Cuvânt înainte. În acest cuvânt introductiv sunt trasate pe scurt articulaţiile majore făcute de document, şi anume: „binele trebuie făcut” (primul precept al oricărei etici), apoi, preceptul moral este legat de o metafizică a fiinţei şi, în final, legea naturală este o lege deschisă, nu un cod închis.
Ideea legii morale cuprinde numeroase elemente care sunt comune marilor înţelepciuni religioase şi filosofice ale omenirii. În primul capitol, documentul începe, aşadar, prin evocarea acestor „convergenţe” şi se încearcă să se arate că aceste mari înţelepciuni religioase şi filosofice dau mărturie despre existenţa unui fundament moral în mare parte comun. De asemenea, se reamintesc şi câteva puncte ale dezvoltării istorice ale ideii despre legea naturală, menţionând, totodată, câteva interpretări moderne. În capitolul al doilea, „Perceperea valorilor morale comune”, documentul descrie cum, plecând de la realităţile concrete cele mai simple ale experienţei morale, persoana umană percepe anumite bunuri morale fundamentale şi formulează, în consecinţă, preceptele legii naturale.
Capitolul al treilea, „Fundamentele legii naturale”, trecând de la realităţile concrete cele mai simple ale experienţei morale, persoana umană percepe anumite bunuri morale fundamentale şi formulează, în consecinţă, preceptele legii naturale. Capitolul, trecând de la experienţa comună la teorie, aprofundează fundamentele filosofice, metafizice şi religioase ale legii naturale. Pentru a răspunde la anumite obiecţii contemporane, se precizează rolul naturii în acţiunea personală şi se întreabă în privinţa posibilităţii naturii de a constitui o normă morală. Capitolul al patrulea, „Legea naturală şi cetatea”, explicitează rolul tipic de reglementare al preceptelor legii naturale în viaţa politică. Legea naturală este o expresie a raţiunii comune tuturor oamenilor şi poate fi prezentată în mod coerent şi adevărat planului filosofic.
În capitolul al cincilea, „Isus Cristos, împlinirea legii naturale”, doctrina despre legea naturală îşi dobândeşte sensul său integral în interiorul istoriei mântuirii: trimis de Tatăl, Isus Cristos, prin Duhul Sfânt, este, de fapt, plinătatea oricărei legi. Legea nu poate fi străină de ordinea harului, întrucât aceasta din urmă, nu distruge natura, ci o vindecă, o întăreşte şi o duce spre deplina ei împlinire. Documentul se încheie cu o scurtă concluzie în care se reaccentuează necesitatea căutării pentru oameni a regulilor trăirii comune în dreptate şi în pace, adică necesitatea căutării unei etici universale.
Recomandăm acest document tuturor celor care vor să muncească pentru a promova înţelegerea, recunoaşterea reciprocă şi cooperarea paşnică între toate componentele familiei umane, dar şi celor care, având convingeri religioase şi filosofice diferite, vor să descopere patrimoniul moral comun, care formează baza întregului dialog. (prezentare semnată de Laurenţiu Turbuc)
Imagini
