Papa Francisc: Nimeni nu este inutil în Biserică
26.06.2013, Vatican (Catholica) - Biserica este templul lui Dumnezeu şi multitudinea şi varietatea membrilor ei reprezintă o bogăţie, a spus Papa Francisc la cateheza de la audienţa generală din această săptămână, ţinută în Piaţa San Pietro. „Duhul Sfânt, cu darurile Sale, este cel care dă varietatea. Este important acest lucru: Ce face Duhul Sfânt printre noi? El dă varietatea care este bogăţie în Biserică şi uneşte totul şi pe toţi, aşa încât să constituie un templu spiritual, în care nu oferim jertfe materiale, ci pe noi înşine, viaţa noastră.”
Amintind că în constituţia despre Biserică, Lumen Gentium, a Conciliului Vatican II, Biserica este numită şi templu, Papa Francisc a spus că acest cuvânt îi aminteşte de templul lui Solomon, care pentru Cristos era „locul întâlnirii cu Dumnezeu în rugăciune”. Templul era „semn al prezenţei lui Dumnezeu în mijlocul poporului; […] o amintire a faptului că Dumnezeu a fost mereu în cadrul istoriei poporului Său, i-a însoţit drumul, i-a condus paşii. […] Şi noi, atunci când mergem la templu, trebuie să ne amintim de această istorie, fiecare dintre noi, de istoria noastră, cum m-a întâlnit Isus, cum a mers Isus cu mine, cum mă iubeşte Isus şi mă binecuvântează.”
Templul lui Solomon prefigurează ceea ce acum „este realizat, de puterea Duhului Sfânt, în Biserică”, a continuat Papa. Biserica este „locul prezenţei Sale, unde putem să îl găsim şi să îl întâlnim pe Domnul; Biserica este templul în care locuieşte Duhul Sfânt care o însufleţeşte, o conduce şi o sprijină. Dacă ne întrebăm: Unde putem să îl întâlnim pe Dumnezeu? Unde putem intra în comuniune cu El prin Cristos? Unde putem găsi lumina Duhului Sfânt care să lumineze viaţa noastră? Răspunsul este: În poporul lui Dumnezeu, printre noi, care suntem Biserică. Aici îl vom întâlni pe Isus, pe Duhul Sfânt şi pe Tatăl.”
Episcopul Romei a subliniat contrastul dintre templul evreiesc, „construit de mâinile oamenilor”, şi templul care este Biserica: „Dumnezeu însuşi a construit această casă şi vine şi locuieşte între noi” prin întruparea Fiului Său. „Cristos este templul viu al Tatălui şi Cristos însuşi construieşte ‘casa Sa spirituală’, Biserica, făcută nu din pietre materiale, ci din ‘pietre vii’, care suntem noi.” Şi a exclamat: „Acesta este un lucru frumos! Noi suntem pietrele vii ale edificiului lui Dumnezeu, unite profund cu Cristos, care este piatra de susţinere şi piatră de susţinere şi între noi. Ce vrea să însemne aceasta? Înseamnă că templul suntem noi, noi suntem Biserica vie, templul viu, şi atunci când suntem împreună între noi este şi Duhul Sfânt, care ne ajută să creştem ca Biserică. Nu suntem izolaţi, ci suntem popor al lui Dumnezeu: aceasta este Biserica!”
Sfântul Părinte a explicat că în templul lui Dumnezeu fiecare dintre noi „este piatră vie”. Drept urmare „nimeni nu este inutil în Biserică şi dacă uneori cineva spune altuia: ‘Du-te acasă, eşti inutil’, acest lucru nu este adevărat, pentru că nimeni nu este inutil în Biserică, toţi suntem necesari pentru a construi acest templu! Nimeni nu este secundar. Nimeni nu este cel mai important în Biserică, toţi suntem egali în ochii lui Dumnezeu.” Pontiful a pus la final nişte întrebări pentru fiecare: „Cum trăim acest fapt de ‘a fi Biserică’? Suntem pietre vii sau suntem, ca să spunem aşa, pietre obosite, plictisite, indiferente? Aţi văzut cât de urât este să vedem un creştin obosit, plictisit, indiferent? Nu merge aşa: creştinul trebuie să fie viu, bucuros că este creştin, trebuie să trăiască această frumuseţe a faptului că face parte din poporul lui Dumnezeu care este Biserica.”
