Dumnezeu doreşte mai mult milostivire decât jertfe

14.07.2013, Castelgandolfo (Catholica) - Bunul samaritean este acela care pune în practică voinţa lui Dumnezeu având grijă de aproapele – astfel a amintit Papa Francisc, la rugăciunea Angelus, învăţătura parabolei Evangheliei de duminică, 14 iulie, subliniind că inima samariteanului este bună, generoasă şi milostivă. Sfântul Părinte a amintit şi figura Sf. Camil de Lellis, chiar în această zi deschizându-se al patrulea centenar al morţii sale. A mai îndreptat apoi un gând spre apropiata Zi Mondială a Tineretului şi s-a rugat în particular la împlinirea a 70 de ani de la masacrul de la Volânia, în care au fost implicate popoarele polonez şi ucrainean.

Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!

Astăzi întâlnirea noastră duminicală pentru rugăciunea Angelus o trăim aici la Castel Gandolfo. Îi salut pe locuitorii din acest frumos orăşel! Doresc să vă mulţumesc mai ales pentru rugăciunile voastre şi acelaşi lucru îl fac faţă de voi toţi pelerinii care aţi venit aici în număr mare. Evanghelia de astăzi – suntem la capitolul 10 din Evanghelia lui Luca – este vestita parabolă a samariteanului milostiv. Cine era acest om? Era unul oarecare, ce cobora de la Ierusalim spre Ierihon pe drumul care străbate deşertul Iudeii. De puţin timp, pe acel drum, un om fusese atacat de tâlhari, prădat, bătut şi abandonat pe jumătate mort. Înainte de samaritean trec un preot şi un levit, adică două persoane angajate la cult în Templul Domnului. Îl văd pe sărmanul acela, dar trec mai departe fără să se oprească. În schimb samariteanul, când îl vede pe omul acela, „i s-a făcut milă” (Luca 10,33), spune Evanghelia. S-a apropiat, i-a pansat rănile, vărsând peste ele un pic de untdelemn şi de vin; apoi l-a urcat pe animalul său de povară, l-a dus la un han şi a plătit găzduirea pentru el…

Aşadar, s-a îngrijit de el: este exemplul iubirii faţă de aproapele. Dar pentru ce alege Isus un samaritean ca protagonist al parabolei? Pentru că samaritenii erau dispreţuiţi de iudei, din cauza tradiţiilor religioase diferite; şi totuşi Isus arată că inima acelui samaritean este bună şi generoasă şi că – spre deosebire de preot şi de levit – el pune în practică voinţa lui Dumnezeu, care doreşte mai mult milostivire decât jertfe (cf. Marcu 12,33). Dumnezeu doreşte întotdeauna milostivirea şi nu condamnarea faţă de toţi. Doreşte milostivirea inimii, pentru că El este milostiv şi ştie să înţeleagă bine suferinţele noastre, dificultăţile noastre şi chiar păcatele noastre. Ne dăruieşte nouă tuturor această inimă milostivă! Samariteanul face tocmai aceasta: imită milostivirea lui Dumnezeu, milostivirea faţă de cel care are nevoie.

Un om care a trăit pe deplin această Evanghelie a samariteanului milostiv este sfântul pe care îl amintim astăzi: Sfântul Camil de Lellis, fondator al Slujitorilor Bolnavilor, patron al bolnavilor şi al lucrătorilor sanitari. Sfântul Camil a murit la 14 iulie 1614: chiar astăzi se deschide al patrulea centenar al său, care va culmina peste un an. Îi salut cu mare iubire pe toţi fiii spirituali şi fiicele spirituale ai sfântului Camil, care trăiesc carisma sa de caritate în contact zilnic cu bolnavii. Fiţi asemenea lui samariteni milostivi! Le urez şi medicilor, infirmierilor şi celor care lucrează în spitale şi în casele de îngrijire să fie însufleţiţi de acelaşi spirit. Să încredinţăm această intenţie mijlocirii Preasfintei Fecioare.

Mai este o altă intenţie pe care doresc să o încredinţez Preasfintei Fecioare Maria, împreună cu voi toţi. Este aproape de acum Ziua Mondială a Tineretului de la Rio de Janeiro. Se vede că sunt mulţi tineri cu vârsta, dar toţi sunteţi tineri cu inima! Eu voi pleca peste opt zile, dar mulţi tineri vor pleca în Brazilia chiar mai înainte. Să ne rugăm aşadar pentru acest mare pelerinaj care începe, ca Fecioara de la Aparecida, patroana Braziliei, să călăuzească paşii participanţilor şi să deschidă inimile lor ca să primească misiunea pe care Cristos le-o va da lor.

După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:

Iubiţi fraţi şi surori,

Mă unesc în rugăciune cu prelaţii şi credincioşii Bisericii din Ucraina reuniţi în Catedrala din Lutsk pentru Sfânta Liturghie, la împlinirea a 70 de ani de la masacrul de la Volânia. Astfel de acte, provocate de ideologia naţionalistă în tragicul context al celui de-al doilea război mondial, au cauzat zeci de mii de victime şi au rănit fraternitatea dintre două popoare, cel polonez şi cel ucrainean. Încredinţez milostivirii lui Dumnezeu sufletele victimelor şi, pentru popoarele lor, cer harul unei profunde reconcilieri şi al unui viitor senin în speranţă şi în colaborare sinceră pentru edificarea comună a Împărăţiei lui Dumnezeu.

Mă gândesc şi la Păstorii şi credincioşii care participă la pelerinajul familiei de la Radio Maria la Jasna Góra, Częstochowa. Îi încredinţez protecţiei Maicii lui Dumnezeu şi îi binecuvântez din inimă. Îi salut cu afecţiune pe credincioşii Diecezei de Albano! Invoc asupra lor protecţia Sf. Bonaventura, patronul lor, pe care Biserica îl va sărbători mâine. Să fie o sărbătoare frumoasă! Îi salut pe toţi pelerinii prezenţi aici: grupurile parohiale, familiile, tinerii, în special pe cei veniţi din Irlanda; tineri surzi care participă la Roma la o întâlnire internaţională.

Le salut pe Surorile Sf. Elisabeta, cărora le urez o rodnică reînnoire spirituală; pe Apostolele Preasfintei Inimi a lui Isus, cu familiile din diverse naţiuni; Fiicele Carităţii Divine, reunite în Capitlul general; şi Superioarele Fiicelor Mariei Mijlocitoare. Tuturor vă urez o duminică frumoasă şi poftă bună!