Papa Francisc a celebrat Liturghia la Sanctuarul de la Aparecida

24.07.2013, Aparecida (Catholica) - A fi deschişi faţă de surprizele pe care ni le oferă Dumnezeu este o atitudine care marchează viaţa unui creştin, a afirmat Papa Francisc în predica sa ţinută la Sanctuarul brazilian al Fecioarei de la Aparecida, în cadrul primei Liturghii celebrate de el la Ziua Mondială a Tineretului. „Dumnezeu ne surprinde întotdeauna, aşa ca vinul cel bun în Evanghelia pe care tocmai am ascultat-o. Dumnezeu pregăteşte întotdeauna ce este mai bun pentru noi”, a învăţat Papa Francisc la Liturghia din 24 iulie 2013, după ce a venerat imaginea Fecioarei Maria de la sanctuar. „Dar ne cere să ne lăsăm surprinşi de iubirea Sa, să acceptăm surprizele Sale. Să avem încredere în Dumnezeu!”

Papa Francisc a ajuns la Aparecida, „casa Mamei tuturor brazilienilor”, la aproximativ 250 km vest de Rio de Janeiro, cu elicopterul, la începutul acestei zile. A fost primit de Arhiepiscopul Raymundo Damasceno Assis de Aparecida şi de rectorul sanctuarului. După Liturghie, el urma să viziteze seminarul din Aparecida şi apoi să se întoarcă la Rio de Janeiro pentru a vizita spitalul Sf. Francisc. Pontiful a amintit că în ziua de după alegerea lui ca Episcop al Romei, şi-a consacrat slujirea papală Fecioarei Maria în Bazilica Santa Maria Maggiore. În mod similar, a venit la Aparecida pentru „a pune la picioarele ei viaţa popoarelor din America Latină”. A mai amintit întâlnirea din 2007, la sanctuar, a Episcopilor latino-americani, care a condus la un document ce a pus accentul pe misiunea în regiune. Maria ne învaţă cum să fim cu adevărat discipoli ai lui Isus, a arătat Papa, „de aceea Biserica merge întotdeauna în misiune pe urmele Mariei”.

Privind spre ZMT, el a spus: „Am venit şi eu să bat la poarta casei Mariei… pentru ca ea să ne ajute pe toţi, păstori ai poporului lui Dumnezeu, părinţi şi educatori, să transmitem tinerilor noştri valorile care să îi ajute să construiască o naţiune şi o lume mai drepte, mai unite şi mai fraterne”. În acest context a introdus el cele trei „atitudini” ale vieţii creştine: speranţa; deschiderea faţă de a fi surprinşi de Dumnezeu; şi a trăi în bucurie. Examinând lectura de la Liturghie, din cartea Apocalipsei, despre femeia urmărită de dragon, Papa Francisc a spus că în timp ce sunt „multe dificultăţi” în viaţa fiecărei persoane, „Dumnezeu nu permite niciodată să fim copleşiţi de ele. În faţa descurajării care ne poate cuprinde în viaţă, pe cei care lucrează în evanghelizare sau pe cei care să străduiesc să trăiască credinţa ca părinţi în familie, doresc să spun cu putere: să aveţi întotdeauna în inimă această certitudine: Dumnezeu merge împreună cu voi, nu vă abandonează în nici un moment! Să nu ne pierdem niciodată speranţa! Să nu o stingem niciodată din inimile noastre!”

Dumnezeu trebuie să fie obiectul speranţei noastre, a învăţat Episcopul Romei, deşi astăzi „inclusiv tinerii noştri simt fascinaţia atâtor idoli care se pun în locul lui Dumnezeu şi par a da speranţă: banul, succesul, puterea, plăcerea. Adesea în inimile multora îşi face loc un sentiment de singurătate şi de gol, care conduce la căutarea compensaţiilor, a acestor idoli trecători. Iubiţi fraţi şi surori, să fim lumini de speranţă! Să privim pozitiv realitatea. Să încurajăm generozitatea care îi caracterizează pe tineri, însoţindu-i în a deveni protagonişti ai construirii unei lumi mai bune: ei sunt un motor puternic pentru Biserică şi pentru societate. Nu au nevoie doar de lucruri, au nevoie mai presus de toate să le fie propuse acele valori imateriale care constituie nucleul spiritual al unui popor, memoria unui popor. În acest sanctuar, care face parte din memoria Braziliei, le putem aproape citi: spiritualitate, generozitate, solidaritate, perseverenţă, fraternitate, bucurie; sunt valori care îşi găsesc rădăcina cea mai adâncă în credinţa creştină”.

Această atitudine de speranţă conduce la o deschidere faţă de a fi surprinşi de Dumnezeu. „Cel care este om al credinţei… ştie că chiar şi în mijlocul dificultăţilor Dumnezeu acţionează şi ne surprinde. Istoria acestui sanctuar este un exemplu în acest sens: trei pescari, după o zi în van, fără a reuşi să prindă peşti, în apele râului Parnaíba, au găsit ceva neaşteptat: o imagine a Fecioarei Zămislirii. Cine şi-ar fi imaginat că locul unui pescuit nereuşit avea să devină locul în care toţi brazilienii se pot simţi fii ai aceleiaşi Mame?” Aceasta ne arată că Dumnezeu este întotdeauna mai mare, şi „ne surprinde întotdeauna… pregăteşte întotdeauna ce este mai bun pentru noi”. A fi deschişi faţă de surprize permite ca „vinul bucuriei, vinul speranţei” să nu se termine niciodată în viaţa creştină. „Dacă ne apropiem de El, dacă stăm cu El, ceea ce pare a fi apă rece, dificultate, păcat, se schimbă în vinul nou al prieteniei cu El”.

Sfântul Părinte a legat în cele din urmă speranţa şi deschiderea faţă de surprizele lui Dumnezeu cu atitudinea de a trăi în bucurie. „Dacă umblăm în speranţă, lăsându-ne surprinşi de vinul cel nou pe care ni-l oferă Isus, avem bucuria în inimile noastre şi nu putem să nu fim martori ai acestei bucurii”. Bucuria caracterizează viaţa creştină, „creştinul este bucuros, nu este niciodată trist. Dumnezeu ne însoţeşte. Avem o Mamă care mijloceşte mereu pentru viaţa fiilor ei, pentru noi… Isus ne-a arătat că chipul lui Dumnezeu este acela al unui Tată care ne iubeşte. Păcatul şi moartea au fost învinse. Creştinul nu poate fi pesimist! Nu are chipul unuia care este mereu în doliu. Dacă suntem cu adevărat îndrăgostiţi de Cristos şi simţim cât ne iubeşte, inima noastră se va ‘aprinde’ de o bucurie care îi va molipsi pe cei care trăiesc aproape de noi”.