Trebuie promovată justiţia socială dar şi dimensiunea spirituală

26.07.2013, Rio de Janeiro (Catholica) - În vizita sa în favela Varginha, de ieri, 25 iulie, Papa Francisc a fost primit cu căldură şi entuziasm: a îmbrăţişat, sărutat şi binecuvântat mari şi mici. A mers în mica biserică Sf. Girolamo Emiliani, rod al misiunii Părinţilor Somaschi şi a Misionarelor Carităţii, în prezenţa câtorva membri ai comunităţii parohiale. După un moment de rugăciune, Papa, evident emoţionat, a binecuvântat noul altar şi a oferit în dar un potir. A mers apoi pe jos spre terenul de fotbal pentru o întâlnire cu comunitatea; în drum a intrat într-o casă pentru a vizita o familie. Într-un spaţiu foarte mic, de circa 4 pe 5 metri, au fost prezente peste 20 de persoane, între care şi bătrâni şi copii. Papa s-a întreţinut cu fiecare dintre ei, a luat în braţe fiecare copil, l-a binecuvântat şi şi-a făcut fotografii cu fiecare dintre ei. La final, au recitat cu toţii împreună rugăciunile Tatăl nostru şi Bucură-te, Marie. A ajuns apoi la terenul de fotbal, fiind primit de mulţime cu entuziasm; un cuplu căsătorit i-a adresat Papei un cuvânt de salut.

Papa şi-a început discursul cu o exclamaţie: „Este frumos să pot să fiu aici cu voi! Ce frumos! Încă de la început, în programarea vizitei în Brazilia, dorinţa mea era să pot vizita toate districtele acestei naţiuni. Mi-aş fi dorit să bat la fiecare uşă, să spun ‘Bună ziua’, să cer un pahar de apă rece, să iau o ‘cafezinho’, nu un pahar de cachaça… să stau de vorbă ca şi cu nişte prieteni apropiaţi, să ascult inima fiecăruia, a părinţilor, a fiilor, a bunicilor… Dar Brazilia este atât de mare! Şi nu pot bate la toate uşile! Am ales aşadar să vin aici, să vizitez comunitatea voastră” care „astăzi reprezintă toate districtele Braziliei. Ce frumos să fim primiţi cu iubire, cu generozitate, cu bucurie! Este suficient să vedem cum aţi decorat străzile; şi acesta este un semn de afecţiune, născut din inimile voastre, din inimi de brazilieni, care sunt în sărbătoare!”

„Încă din primul moment în care am atins pământul brazilian, şi aici în mijlocul vostru, m-am simţit bine primit. Şi este important să ştim să îi primim pe ceilalţi; este mai frumos decât orice înfrumuseţare sau decoraţie. O spun pentru că atunci când suntem generoşi în a primi o persoană şi împărtăşim ceva cu ea – puţină mâncare, un loc în casa noastră, timpul nostru – nu doar nu rămânem mai săraci, ci ne îmbogăţim. Ştiu bine că atunci când cineva care are nevoie de mâncare bate la uşa voastră, voi găsiţi întotdeauna un mod de a împărţi mâncarea; aşa cum spune proverbul, se poate întotdeauna ‘să se mai adauge apă la fasole’!… Şi voi o faceţi cu iubire, arătând că adevărata bogăţie nu stă în lucruri, ci în inimă! Poporul brazilian, în particular persoanele cele mai simple, pot oferi lumii o preţioasă lecţie de solidaritate – cuvânt adesea uitat sau ascuns, deoarece incomodează”.

Papa Francisc a încurajat „eforturile pe care le face societatea braziliană pentru a integra toate părţile trupului său, chiar şi cele mai suferinde şi în nevoi, prin intermediul luptei împotriva foametei şi a sărăciei. Nici un efort de ‘pacificare’ nu va fi de durată, nu vor exista armonie şi fericire într-o societate care ignoră, care marginalizează şi abandonează la periferie o parte din ea însăşi. O societate se sărăceşte astfel pe ea însăşi, chiar pierde ceva esenţial pentru ea însăşi… Să ne amintim mereu: doar atunci când suntem capabili să împărtăşim ne îmbogăţim cu adevărat; tot ceea ce este împărtăşit se înmulţeşte! Să ne gândim la înmulţirea pâinilor de către Isus. Măsura măreţiei unei societăţi este dată de modul în care aceasta îl tratează pe cel care este mai mult în nevoi, care nu are altceva decât sărăcia sa!”

Biserica, „susţinătoare a dreptăţii şi apărătoare a celor săraci împotriva inegalităţilor sociale şi economice intolerabile care strigă la cer’ (Documentul de la Aparecida, nr. 395), doreşte să ofere colaborarea sa la orice iniţiativă care poate aduce o dezvoltare reală… Iubiţi prieteni, este cu siguranţă necesar să dăm pâine celui care îi este foame; este un act de dreptate. Dar există şi o foame mai profundă, foamea de fericire pe care doar Dumnezeu o poate satisface. Foamea de demnitate. Nu există o adevărată promovare a binelui comun, nici adevărată dezvoltare a omului, când sunt ignoraţi pilonii fundamentali care susţin o naţiune, bunurile sale imateriale: viaţa, care este dar de la Dumnezeu, valoare de păzit şi promovat întotdeauna; familia, fundament al convieţuirii şi remediu împotriva divizării sociale; educaţia integrală, care nu se reduce la o simplă transmitere de informaţii cu scopul de a produce profit; sănătatea, care trebuie să caute bunăstarea integrală a persoanei, şi în dimensiunea ei spirituală, esenţială pentru echilibrul uman şi pentru o convieţuire sănătoasă; securitatea, în convingerea că violenţa poate să fie învinsă doar pornind de la schimbarea inimii umane”.

Pontiful a adăugat la final: „Aici, ca şi în întreaga Brazilie, sunt mulţi tineri. Voi, iubiţi tineri, aveţi o sensibilitate particulară împotriva nedreptăţilor, dar adesea sunteţi dezamăgiţi de fapte de corupţie făcute de persoane care, în loc să caute binele comun, îşi caută propriul interes. Vouă şi tuturor vă repet: nu vă descurajaţi niciodată, nu pierdeţi încrederea, nu lăsaţi să se stingă speranţa. Realitatea poate să se schimbe, omul poate să se schimbe. Căutaţi voi primii să faceţi binele, să nu vă obişnuiţi cu răul, ci să îl învingeţi cu binele”. „Astăzi vă spun vouă tuturor, în particular locuitorilor acestei comunităţi din Varginha: nu sunteţi singuri, Biserica este cu voi, Papa este cu voi. Vă port pe fiecare dintre voi în inima mea şi îmi însuşesc intenţiile pe care le aveţi în lăuntrul vostru: recunoştinţa pentru bucurii, cererile de ajutor în dificultăţi, dorinţa de mângâiere în momentele de suferinţă”. La finalul discursului, un grup de copii i-au oferit Papei daruri.