Papa Francisc: Este nevoie de o cultură a întâlnirii, a dialogului
28.07.2013, Rio de Janeiro (Catholica) - În Teatrul municipal din Rio de Janeiro, în ziua de sâmbătă, 27 iulie 2013, Papa Francisc a întâlnit clasa conducătoare a Braziliei. După ce a mulţumit pentru cuvintele de bun venit adresate de Arhiepiscopul Joao Orani Tempesta şi de Walmyr Júnior. „Văd în voi memoria şi speranţa: memoria drumului şi a conştiinţei ţării voastre, şi speranţa că această patrie, deschisă mereu faţă de lumina care emană din Evanghelie, să poată continua să se dezvolte în respectul deplin faţă de principiile etice bazate pe demnitatea transcendentă a persoanei. Amintirea trecutului şi privirea către viitor se întâlnesc în prezent, care nu este o conjunctură fără istorie şi fără promisiune, ci un moment în timp, o provocare pentru a dobândi înţelepciune şi a şti să o folosim”. Papa a spus apoi că aceia care, „într-o naţiune, au un rol de responsabilitate, sunt chemaţi să abordeze viitorul cu privirea calmă a celui care ştie să vadă adevărul”. A împărtăşit apoi „trei aspecte ale acestei priviri calme, senine şi înţelepte: primul, originalitatea unei tradiţii culturale; al doilea, responsabilitatea solidară pentru a construi viitorul; şi al treilea, dialogul constructiv, pentru a înfrunta prezentul.
Pontiful a subliniat apoi importanţa la a preţui „dinamica originalitate care caracterizează cultura braziliană, cu extraordinara sa capacitate de a integra elemente diferite. Simţirea comună a unui popor, bazele gândirii sale şi ale creativităţii sale, principiile fundamentale ale vieţii sale, criteriile de judecată în privinţa priorităţilor, a normelor de acţiune, se bazează, se întemeiază şi cresc pe o viziune integrală despre persoana umană. Această viziune despre om şi despre viaţă, aşa cum este proprie poporului brazilian, a primit de la seva Evangheliei credinţa în Isus Cristos, iubirea lui Dumnezeu şi fraternitatea cu aproapele. Bogăţia acestei seve poate să fecundeze un proces cultural fidel faţă de identitatea braziliană şi, în acelaşi timp, un proces constructor al unui viitor mai bun pentru toţi. Un proces care face să crească umanizarea integrală şi cultura întâlnirii şi a relaţiei; acesta este modul creştin de a promova binele comun, bucuria de a trăi”.
Sfântul Părinte a atins apoi un al doilea element, acela al responsabilităţii sociale. „Aceasta cere un anumit tip de paradigmă culturală şi, prin urmare, de politică. Suntem responsabili de formarea noilor generaţii, de a le ajuta să fie capabile în economie şi în politică şi ferme în privinţa valorilor etice. Viitorul cere astăzi opera de reabilitare a politicii, una dintre formele cele mai înalte ale carităţii. Viitorul cere şi o viziune umanistă despre economie şi o politică ce să realizeze tot mai mult şi mai bine participarea oamenilor, să evite elitismele şi să dezrădăcineze sărăcia. Nimeni să nu fie lipsit de cele necesare şi tuturor să le fie asigurate demnitatea, fraternitatea şi solidaritatea: acesta este drumul propus”.
Papa Francisc a mai subliniat că aceia care au un rol de conducere „trebuie să aibă obiective concrete şi să caute mijloacele specifice pentru a le obţine, dar poate să existe şi pericolul dezamăgirii, al amărăciunii, al indiferenţei, când aspiraţiile nu se realizează. Aici fac apel la dinamica speranţei care ne face să mergem mereu mai departe, să folosim toate energiile şi capacităţile în favoarea persoanelor pentru care lucrăm, acceptând rezultatele şi creând condiţii pentru a descoperi noi parcursuri, dăruindu-ne chiar şi fără a vedea rezultate, dar menţinând vie speranţa, cu acea statornicie şi curaj care se nasc din acceptarea propriei vocaţii de călăuză şi de conducător”.
Completând reflecţia sa, Papa a observat: „în afară de umanismul integral care să respecte cultura originală şi în afară de responsabilitatea solidară, consider fundamental pentru a înfrunta prezentul dialogul constructiv. Între indiferenţa egoistă şi protestul violent există o opţiune mereu posibilă: dialogul. Dialogul dintre generaţii, dialogul în popor… capacitatea de a da şi de a primi, rămânând deschişi la adevăr. O ţară creşte atunci când dialoghează în mod constructiv diferitele sale bogăţii culturale: cultura populară, cultura universitară, cultura economică şi cultura familiei, şi cultura mass-media… Consider fundamentală în acest dialog şi contribuţia marilor tradiţii religioase, care desfăşoară un rodnic rol de plămadă a vieţii sociale şi de animare a democraţiei. Favorabilă pentru convieţuirea paşnică dintre diferitele religii este laicitatea statului, care, fără a asuma ca proprie nicio poziţie confesională, respectă şi valorizează prezenţa dimensiunii religioase în societate, favorizând exprimările sale cele mai concrete”.
„Atunci când conducătorii din diferite sectoare îmi cer un sfat, răspunsul meu este mereu acelaşi: dialog, dialog, dialog. Unicul mod de a creşte pentru o persoană, o familie, o societate, unicul mod pentru a face să înainteze viaţa popoarelor este cultura întâlnirii, o cultură în care toţi au ceva bun de dat şi toţi pot să primească ceva bun în schimb. Celălalt are mereu ceva să-mi dea, dacă ştiu să mă apropii de el cu atitudine deschisă şi disponibilă, fără prejudecăţi. Această atitudine deschisă, disponibilă şi fără prejudecăţi eu aş defini-o ca ‘umilinţă socială’, care favorizează dialogul. Numai aşa poate creşte o bună înţelegere între culturi şi religii, stima unora faţă de altele fără prejudecăţi gratuite şi într-un climat de respect faţă de drepturile fiecăreia. Astăzi, dacă nu se pune accent pe dialog, pe cultura întâlnirii, pierdem cu toţii. Pe aici merge drumul rodnic şi sigur”. La finalul întâlnirii au urcat pe scenă câţiva indieni din Amazonia, care i-au dăruit Papei un acoperământ de cap indian.
