Papa Francisc: Fecioara Maria este alături de noi în luptele vieţii
17.08.2013, Castel Gandolfo (Catholica) - În predica de la Liturghia celebrată în sărbătoarea Adormirii Maicii Domnului, Papa Francisc a spus că această sărbătoare ne ajută să reflectăm asupra a trei tematici creştine: lupta, învierea şi speranţa. „Maria desigur, a intrat de acum o dată pentru totdeauna în gloria cerului. Însă aceasta nu înseamnă că este departe, că s-a dezlipit de noi; dimpotrivă, Maria ne însoţeşte, luptă cu noi, îi susţine pe creştini în lupta împotriva forţelor răului”, a spus Pontiful credincioşilor strânşi în Piaţa Libertăţii din Castel Gandolfo.
Deşi Pontifii de obicei îşi petreceau luna august la Castel Gandolfo, Papa Francisc a ales să rămână în Roma, venind la Castel Gandolfo doar în această zi, de dimineaţa, cu elicopterul. Şi-a început predica citând din constituţia „Lumen gentium” despre Biserică, a Conciliului Vatican II, în care se vorbeşte despre înălţarea Mariei la cer, cu trupul şi cu sufletul. Prima temă din „Lumen gentium” este despre solidaritatea Mariei cu luptele noastre, care se regăseşte şi în prima lectură, din Apocalips, despre lupta dintre femeie şi balaur. „Figura femeii, care reprezintă Biserica, este pe de o parte glorioasă, triumfătoare, şi pe de altă parte încă în travaliu”, a spus Papa. Biserica, a cărei „condiţie dublă” o împărtăşeşte Maria, este „deja asociată la gloria Domnului ei” în timp ce „trăieşte încontinuu încercările şi provocările” conflictului dintre Dumnezeu şi Satana.
Cu această luptă se confruntă fiecare discipol creştin, iar „Maria nu îi lasă singuri”, a continuat Sfântul Părinte. „Mama lui Cristos şi a Bisericii este mereu cu noi. Mereu merge cu noi, este cu noi.” Pontiful a recomandat rugăciunea Rozariului, care „această dimensiune ‘agonistică’, adică de luptă, o rugăciune care susţine în bătălia împotriva celui rău şi a complicilor săi”. I-a întrebat apoi pe credincioşi: „Voi vă rugaţi Rozariul în fiecare zi? Nu ştiu ce să zic… Sigur?”, în timp ce mulţimea striga „da”. Papa a vorbit apoi despre legătura dintre ridicarea Mariei cu trupul şi sufletul la cer şi învierea lui Isus Cristos, „adevăr fundamental” al credinţei creştine. „Isus a intrat o dată pentru totdeauna în viaţa eternă cu toată umanitatea Sa, aceea pe care o luase din Maria; astfel ea, Mama, care l-a urmat cu fidelitate toată viaţa, l-a urmat cu inima, a intrat cu El în viaţa eternă, pe care o numim şi cer, paradis, casa Tatălui.” În solidaritate cu Fiul ei, Maria a trăit Patimile „suferind mult în inima ei”, aşa că a primit „darul învierii”. „Cristos este cel dintâi dintre cei înviaţi, iar Maria este cea dintâi dintre cei răscumpăraţi, prima dintre ‘cei care sunt ai lui Cristos’.”
La final Sfântul Părinte a vorbit despre speranţă, „virtutea celui care, experimentând conflictul, lupta zilnică dintre viaţă şi moarte, dintre bine şi rău, crede în Învierea lui Cristos, în victoria Iubirii”. „Magnificat este cântarea speranţei […] cântarea atâtor sfinţi şi sfinte, unii cunoscuţi, alţii, foarte mulţi, necunoscuţi, dar bine cunoscuţi de Dumnezeu: mame, taţi, cateheţi, misionari, preoţi, surori, tineri, chiar copii, bunici, bunice: aceştia au înfruntat lupta vieţii purtând în inimă speranţa celor mici şi a celor umili.” Şi a continuat: „Această cântare este deosebit de intensă acolo unde Trupul lui Cristos îndură astăzi Pătimirea. Unde este Crucea, pentru noi creştinii este speranţa, întotdeauna. Dacă nu există speranţa, noi nu suntem creştini.” Predica s-a încheiat cu următorul apel: „să ne unim şi noi, cu toată inima, în această cântare de răbdare şi de victorie, de luptă şi de bucurie, care uneşte Biserica triumfătoare cu cea peregrină, noi; care uneşte pământul cu cerul, care uneşte istoria noastră cu veşnicie, spre care mergem. Aşa să fie.”
