Papa emerit pentru trei ore la Castel Gandolfo
20.08.2013, Vatican (Catholica) - Fie pentru că avea nevoie să respire un aer diferit de cel din Grădinile Vaticane, fie pentru că la sfârşitul verii dorea să revadă vila care timp de opt veri l-a primit, în după-amiază zilei de 18 august 2013, Papa emerit Benedict al XVI-lea a mers la Castel Gandolfo, la vila care este reşedinţă de vară a Pontifilor încă de pe vremea Papei Urban al VIII-lea, în care a petrecut primele două luni după renunţarea la slujirea petrină.
Papa emerit a petrecut în orăşelul din Lazio aproximativ trei ore, plimbându-se în grădinile palatului, recitând Rozariul şi asistând la un concert de muzică clasică la pian. Apoi s-a întors seara în Vatican, în mănăstirea Mater Ecclesiae, unde a decis să trăiască „ascuns de lume” după istorica decizie din 11 februarie. Duminică după-amiază l-au însoţit pe Papa emerit nelipsiţii săi „îngeri păzitori”: memores Domini, Loredana, Carmela, Cristina şi Manuela, cele patru laice consacrate din mişcarea Comunione e Liberazione care se îngrijeau de apartamentul, capela şi garderoba lui în timpul anilor de pontificat, şi care continuă să îl asiste şi acum, după retragere.
După circa şase luni de când este în postura de emerit, decizia sa provoacă încă reflecţii şi întrebări. Cineva a avut privilegiul să audă de pe buzele Papei emerit motivaţiile acestei alegeri. În pofida vieţii de clauzură, el permite câteva vizite foarte private în Mater Ecclesiae. În timpul acestor întâlniri, fostul Papă nu comentează, nu dezvăluie secrete, nu se lasă purtat spre declaraţii care ar putea să fie considerate drept „cuvintele spuse de celălalt Papă”, ci menţine circumspecţia care l-a caracterizat mereu. Maxim observă cu satisfacţie minunăţiile pe care Duhul Sfânt le înfăptuieşte cu succesorul său sau vorbeşte despre sine, despre modul în care această alegere de a demisiona a fost o inspiraţie primită de la Dumnezeu.
Aşa se pare că a spus Papa emerit Benedict al XVI-lea unuia dintre oaspeţii acestor rare întâlniri. „Mi-a spus aceasta Dumnezeu”, a fost răspunsul Pontifului emerit la întrebarea despre motivul care l-a determinat să renunţe la Scaunul lui Petru. Apoi a precizat imediat că nu a fost vorba despre nici un fel de apariţie sau fenomen asemănător; mai degrabă a fost „o experienţă mistică” în care Domnul a făcut să se nască în inima sa o „dorinţă absolută” de a rămâne singur faţă în faţă cu El, recules în rugăciune. Aşadar, decizia sa nu a fost o fugă de lume, ci o refugiere în Dumnezeu şi trăire a iubirii sale. A mai declarat atunci că această „experienţă mistică” s-a prelungit pe parcursul tuturor acestor luni, mărind tot mai mult acea dorinţă a unui raport unic şi direct cu Domnul. Apoi a mărturisit că cu cât observă mai mult „carisma” Papei Francisc, cu atât înţelege mai mult cum această alegere a sa a fost „voinţa a lui Dumnezeu”.
