Cardinalul Grech: Citindu-l pe Augustin, citim ceva din noi înşine
27.08.2013, Roma (Catholica) - Miercuri, 28 august 2013, în sărbătoarea Sfântului Augustin, părinte spiritual al Ordinului, se deschide la Roma al 184-lea Capitul General al Ordinului Sfântului Augustin. Despre actualitatea marelui învăţător al Bisericii a vorbit Cardinalul Prosper Grech OSA, profesor emerit al mai multor universităţi romane şi consultant la Congregaţia pentru Doctrina Credinţei, unul dintre cei mai mari biblişti în viaţă şi co-fondator, cu părintele Agostino Trape OSA, al Institutului Patristic Augustinianum.
– Eminenţă, care este motivul actualităţii sfântului Augustin?
– Augustin cuprinde totul în personalitatea sa. Ca teolog şi filozof s-ar putea vorbi despre Augustin aşa cum se vorbeşte despre Platon, dar Augustin are în plus experienţa sa personală… toată spiritualitatea şi teologia lui Augustin este legată de persoana sa. În primul rând el este un sfânt: un sfânt convertit, care a avut experienţa lumii. Apoi Augustin este un păstor şi din acţiunea sa pastorală vine şi teologia sa. În sfârşit Augustin este uneori şi un „teolog de masă”, însă acest lucru l-aş pune în subordine. Sfinţii Părinţi din trecut în general nu erau teologi de masă. Catedra lor era pupitrul şi de la pupitru trebuiau să înfrunte toate problemele atât ale auditoriului lor cât şi ale Bisericii, ale spiritualităţii întregii Biserici, şi ceea ce predicau trebuiau să trăiască ei înşişi, înainte de toate în viaţa lor personală. Acesta este şi cazul sfântului Augustin.
Despre actualitatea Sfântului Augustin: Confesiunile sunt cartea cea mai citită în literatura creştină după Biblie. Pentru ce este citită aşa de mult? Probabil unii o citesc din curiozitate – se gândesc la cine ştie ce mărturisire de păcate, în timp ce „confesiuni” înseamnă laude, mulţumiri faţă de Dumnezeu – dar adevărata forţă a acestui text stă în faptul că el conţine experienţa existenţială a unui om care a început aproape de la nimic, avea moştenirea spirituală a mamei sale, până a ajuns la sfinţenie. Este o experienţă. Teologia sa vine nu numai din necesităţile sale pastorale, ci şi din ceea ce a simţit în sine în timpul întregului acest drum spiritual pe care l-a făcut. Ştim apoi că Sfântul Augustin este numit „teologul harului”, adică al acelui ajutor divin care se află în interiorul omului pentru a-l ajuta să depăşească dificultăţile şi slăbiciunile naturii umane. Augustin a luat fundamentul biblic de la sfântul Paul – din Scrisoarea către Romani şi din scrierile despre lucrarea acţiunii Duhului Sfânt înlăuntrul omului – dar a vorbit aşa de mult despre asta pentru că el a simţit în el însuşi această chemare la sfinţenie. Harul l-a simţit şi l-a trăit. Iată actualitatea sa: el vorbeşte despre experienţa sa şi de vreme ce ea este experienţa pe care omul o trăieşte în orice epocă, atunci citindu-l pe Augustin, citim ceva din noi înşine, din problemele Bisericii noastre, din problemele societăţii, din relaţiile dintre stat şi Biserică şi aşa mai departe, pentru că e suficient a citi orice operă a lui Augustin că mereu se găseşte ceva care vorbeşte direct inimii.
– Lectura cărui text al sfântului Augustin o sugeraţi astăzi?
– Eu aş spune să se citească ori Confesiuni, ori Comentarii asupra Psalmilor, în mod deosebit acele texte istorice sau mai spirituale din Confesiuni. Chiar dacă nu se citeşte direct operele sale, există foarte multe cărţi de „divulgare” care ar putea să trezească apetitul unor aprofundări ulterioare, în afară apoi de antologii, de exemplu cea îngrijită de părintele Cremona, unde se pot citi textele cele mai uşoare din Sfântul Augustin care trezesc apoi dorinţa de a aprofunda cunoaşterea sa.
– La 28 august se deschide Capitulul Ordinului Sfântului Augustin. Ce doriţi pentru Ordin pentru următorii ani?
– Nu aş vrea să încep de la problema vocaţiilor de care suferă toate Ordinele astăzi, îndeosebi în Occident şi în Europa, chiar dacă un pic de lumină străluceşte astăzi. Ordinul nu constă în cantitate, ci în calitate. Să pornim de la această întrebare: dacă noi trăim astăzi, ce anume are nevoie Biserica astăzi în ţara noastră, acolo unde ne aflăm? Ce anume ne cere Cristos prin intermediul Bisericii? Ca să luăm în serios aspectul pastoral al Bisericii în care suntem, dând un răspuns augustinian la această pastoraţie. Trebuie să dăm acest răspuns în mod comunitar: ca Ordin, ca să se poată merge la Episcopul locului şi să se întrebe despre urgenţa în acea Dieceză particulară şi noi să înţelegem cum putem răspunde la această urgenţă în spiritul lui Augustin.
– Aprofundare intelectuală şi acţiune pastorală, un binom indisolubil…
– Pastoraţia nu înseamnă cuvinte goale, s-ar putea cădea în retorica goală… studiul este pastoral. Mai întâi trebuie să studiem. În timp ce unul studiază, ar trebui să aibă mereu în minte ce relevanţă are ceea ce îşi însuşeşte în viaţa sa ca persoană consacrată şi apoi ca preot… şi desigur Sfânta Scriptură. Augustin, ca toţi părinţii, era interpret al Scripturii: ei trăiau din Biblie. O citeau şi o reciteau, o meditau şi o meditau în cadrul rugăciunii. Nu numai ca exegeţi la persoana a treia, ci ca persoane angajate să o trăiască personal. Recitindu-l pe Sfântul Ioan, pe Sfântul Paul, dar şi în Vechiul Testament, cărţile sapienţiale şi cărţile profetice, omul începe să intre în rădăcinile de la care Augustin a pornit pentru a da răspunsuri atât pastorale cât şi teologice.
– Eminenţă, Papa Francisc şi Sfântul Augustin…
– Papa era foarte evlavios faţă de Sfânta Monica: adesea vizita mormântul Sfintei Monica şi rămânea acolo ca să se roage. Ca augustinian, sper ca Papa Francisc să se poată „îndrăgosti” tot mai mult şi de Sfântul Augustin pe care cu siguranţă nu îl ignoră. (traducere a pr. Mihai Pătraşcu după Zenit)
