Papa Francisc: Cateheţii sunt „piloni” ai educaţiei în credinţă

28.09.2013, Vatican (Catholica) - Papa Francisc s-a întâlnit vineri seara cu participanţii la Conferinţa Internaţională de Cateheză, organizată cu ocazia Anului Credinţei, care are ca temă „Catehetul, mărturisitor al credinţei”. Vorbind în faţa a sute de cateheţi, Sfântul Părinte le-a mulţumit pentru slujirea adusă Bisericii şi i-a numit „piloni” în educaţia în credinţă. Le-a amintit şi că el însuşi este catehet, şi că a fi catehet „începe cu Cristos”.

„Primul lucru, pentru un discipol, este acela de a fi cu Învăţătorul: a asculta şi a învăţa de la El”, a spus Papa Francisc. „Aşa se întâmplă mereu şi este ceva ce durează o viaţă întreagă!” Pontiful a spus că astfel de momente pot fi dificil de găsit, în special pentru cei care sunt căsătoriţi şi au copii, dar a subliniat că există o varietate de forme de spiritualitate, iar lucrul important este să găsim un mod potrivit de a fi cu Domnul. Le-a mai spus cateheţilor că trebuie să îl imite pe Cristos în a merge spre ceilalţi. „Este o experienţă frumoasă şi puţin paradoxală. De ce? Deoarece persoana care îl pune pe Cristos în centrul vieţii sale este descentrată. Cu cât te uneşti mai mult cu Isus şi îl faci centrul vieţii tale, cu atât mai mult El te face să te abandonezi, să te descentralizezi şi să te deschizi spre ceilalţi.”

„În inima catehetului există mereu o mişcare sistolică-diastolică: uniunea cu Isus – întâlnirea cu ceilalţi. Dacă una dintre cele două părţi nu mai bate, atunci nu trăieşti.” Papa Francisc le-a mai spus cateheţilor să nu le fie teamă „să meargă cu Cristos la periferii”. „Isus nu spune: du-te, fă. Nu! Isus spune: mergi, Eu sunt cu tine!”, a subliniat Pontiful. „Aceasta este frumuseţea şi tăria noastră: dacă mergem, dacă mergem să vestim Evanghelia cu iubire, cu spirit apostolic adevărat, cu sinceritate, El merge cu noi, merge înaintea noastră, precedându-ne.” Este crucial să ne amintim acest aspect. „Când ne gândim să mergem departe, la o periferie extremă, şi poate ne este puţin frică, în realitate El este deja acolo: Isus ne aşteaptă în inima acelui frate, în trupul său rănit, în viaţa sa oprimată, în sufletul său fără credinţă. […] Isus merge mereu înaintea noastră.”