Pr. Pavone şi Arhiepiscopul Müller răspund la interviul papal
02.10.2013, SUA (Catholica) - Săptămâna trecută, un sit web satiric a postat o fotografie a Papei Francisc vorbind reporterilor în avion şi l-a „citat” pe Sfântul Părinte spunând: „Întrucât prietenii mei din mass-media răstălmăcesc orice aş spune, m-am hotărât să dau un interviu de 12.000 de cuvinte…” Într-adevăr, combinând cu măiestrie frânturi din interviu, marile ziare şi reţelele de televiziune au făcut să pară că Sfântul Părinte, în interviul recent acordat pr. Antonio Spadaro SJ, cheamă Biserica să pună capăt „obsesiei” sale privind avortul şi altele, minimalizând dogma şi recomandând o nouă abordare pentru lumea secolului al XXI-lea. Cea mai simplă cale de a înfrunta impresiile greşite create de mass-media este aceea de a cita liderii catolici care au vorbit personal cu Papa după ce el a acordat interviul în luna august.
Pr. Frank Pavone tocmai lua masa cu Sfântul Părinte la reşedinţa sa, în urmă cu câteva zile, când a primit un mesaj de la un catolic care-l întreba îngrijorat: „Papa spune într-adevăr că ar trebui să vorbim mai puţin despre avort?” Pr. Pavone a postat răspunsul său pe situl Priests for Life (Preoţi pentru viaţă), subliniind: „Nu, Papa nu diminuează atenţia acordată de Biserică mişcării anti-avort”. „Papa Francisc predică pro-life în mod integral. Mesajul pe care îl transmite el este clar şi puternic şi provine din însăşi esenţa credinţei şi dintr-o viziune foarte amplă cu privire la cerinţele pe care credinţa le pune în faţa fiecăruia. Concluziile şi aplicaţiile pentru mişcarea pro-life sunt incontestabile, chiar dacă el nu foloseşte cuvintele specifice ca ‘mişcarea pro-life’ şi ‘copiii nenăscuţi'”.
„Acest lucru a reieşit foarte clar din predica ţinută cu ocazia inaugurării pontificatului său, la 19 martie, când a vorbit despre necesitatea de a proteja orice persoană, în special copiii, de ‘Irozii’ zilelor noastre care complotează pentru moarte… În interviul acordat recent, el a arătat clar că Biserica trebuie să se opună avortului ‘în context’… Papa doreşte să vadă renunţarea la avort pusă în contextul compasiunii faţă de mamă, şi această atitudine este în concordanţă cu accentul pus de mişcarea pro-life pe ‘a-i iubi pe amândoi’. Într-adevăr, în discuţiile mele personale cu Papa, m-a îndemnat în mod special să continui munca la Rachel’s Vineyard, cea mai mare iniţiativă pastorală din lume pentru vindecarea post-avort, pe care el o consideră „o lucrare excelentă”.
La două zile după interviul Papei publicat în revistele internaţionale ale iezuiţilor, acesta a făcut mai multe numiri noi în Curia Romană şi l-a confirmat pe Arhiepiscopul Gerhard Ludwig Müller în funcţia de prefect al Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei. În aceeaşi zi, Arhiepiscopul Müller a acordat un interviu agenţiei germane de ştiri KNA, în care a spus: „Nu este adevărat că alţi Episcopi sau Papa Benedict al XVI-lea au vorbit în mod constant despre avort, morala sexuală sau eutanasie în proclamarea credinţei. Iar slujirea pastorală nu este pur şi simplu un joc terapeutic. Intenţia acesteia este slujirea omenirii prin Cuvântul lui Dumnezeu. Prin urmare, nu are sens să asmuţim învăţătura despre credinţa creştină şi principiile morale împotriva abordării pastorale”.
Cu alte cuvinte, teologia perenă dogmatică şi morală a Bisericii reprezintă fundamentul slujirii sale pastorale. Arhiepiscopul a continuat subliniind că, „dacă înţeleg corect, Papa Francisc ar dori ca la nivel naţional, Conferinţele Episcopale să-şi asume mai multă responsabilitate, în special în problemele controversate”, sugerând faptul că Biserica Catolică ar putea în anumite ţări să-şi facă propriile reguli privind divorţul şi recăsătorirea, intercomuniunea cu protestanţii etc. Prefectul Congregaţiei pentru Doctrina Credinţei a dat următoarele lămuriri: „La nivel local, Episcopii Bisericii dau învăţătura şi guvernează. Papalitatea şi slujirea episcopală sunt de drept divin, în timp ce conferinţele episcopale, nu”.
„Conferinţele episcopale sunt grupuri de lucru, dar fără să aibă vreo competenţă doctrinară prin ele însele, peste autoritatea Episcopului individual. Prin urmare, conferinţele episcopale nu reprezintă o a treia curte de apel între Papă şi Episcopi. Ca atare, nu cred că de acum înainte competenţele centrale vor fi lăsate în seama unor instituţii individuale, ca în situaţia reformei într-un sistem federal de guvernământ. Biserica nu este constituită în acest fel, conform învăţăturilor Conciliului Vatican II”. Altfel spus, nu va fi şi nici nu poate fi vorba de vreo „descentralizare” în Biserică, prin care să se confere conferinţelor episcopale autoritatea de a schimba credinţa şi morala catolică. (după CatholicWorldReport, trad. Ecaterina Hanganu)
