Papa Francisc: „Sindromul lui Iona” versus „semnul lui Iona”
14.10.2013, Vatican (Catholica) - Este necesar să se combată „sindromul lui Iona” care ne conduce la ipocrizia de a ne gândi că – pentru a ne mântui – sunt suficiente operele noastre, a spus Papa Francisc la Sfânta Liturghie de azi-dimineaţă, din capela Casei Sf. Marta. O relatare a Radio Vatican prezintă trei fragmente din predica dedicată de Sfântul Părinte aşa-numitului „sindrom al lui Iona”, în contradicţie cu „semnul lui Iona”.
„Sindromul lui Iona” şi „semnul lui Iona”. Papa Francisc a pus accentul pe acest binom în predica sa, plecând de la Evanghelia zilei, după Sfântul Luca, cap. 11, în care Isus ne vorbeşte despre o „generaţie perfidă”. Dar, a atras atenţia Pontiful, Isus nu se referă la lumea care îl urma cu atâta iubire, ci la „învăţătorii legii”, care „doreau să îl pună la încercare şi să îl facă să cadă în capcană”. „Generaţia perfidă” de care vorbeşte Isus cere semne, iar Isus răspunde că le va fi dat doar semnul profetului Iona. Succesorul lui Petru a atras totodată atenţia asupra „sindromului lui Iona”. Domnul îi cere să meargă la Ninive, dar el fuge în Spania. Iona „avea lucrurile clare”: „doctrina este aceasta, trebuie să se facă aşa, iar păcătoşii nu au decât să se descurce, eu plec”.
Pe cei care „trăiesc potrivit acestui sindrom a lui Iona”, a adăugat Pontiful, „Isus îi numeşte ipocriţi”, pentru că „nu vor mântuirea celor sărmani”, a „ignoranţilor”, a „păcătoşilor”. „‘Sindromul lui Iona’ nu conţine zelul pentru convertirea oamenilor iar sfinţenia pe care o caută este una, permiteţi-mi comparaţia, cu parfum de ‘curăţătorie’, frumoasă, care se prezintă bine, dar fără zelul de a merge să îl predice pe Domnul. Dar, în faţa acestei generaţii bolnave de ‘sindromul lui Iona’, Domnul promite ‘semnul lui Iona’: cealaltă versiune a aceluiaşi episod evanghelic, de această dată după Sfântul Matei, spune: ‘Iona a stat înăuntrul balenei trei nopţi şi trei zile, cu referire la Isus în mormânt – la moartea şi Învierea Sa’, acesta fiind semnul promis de Isus împotriva ipocriziei şi a unui comportament de religiozitate aşa-zis ‘perfectă’, este semnul împotriva comportamentului grupului de farisei.”
Episcopul Romei a amintit una dintre parabolele evanghelice care descrie foarte bine acest aspect: parabola fariseului şi a vameşului care se roagă în templu. Fariseul, „foarte sigur pe sine”, stă în faţa altarului şi îi mulţumeşte lui Dumnezeu că nu este precum vameşul, care nu face decât să ceară îndurarea de la Dumnezeu, recunoscându-şi păcatele. Iată, explică Sfântul Părinte, că „semnul pe care Isus îl promite în legătură cu iertare Sa este îndurarea: Îndurare vreau şi nu jertfe”. „Semnul lui Iona, adevăratul semn, este cel care dă încrederea că vom fi mântuiţi prin sângele lui Cristos. Câţi nu sunt oare creştinii care cred că vor fi mântuiţi doar prin meritele a ceea ce fac, prin opere lor. Operele sunt necesare, dar sunt o consecinţă, un răspuns la acea iubire îndurătoare care ne salvează. Dar numai operele, fără această iubire îndurătoare, nu servesc, iar încrederea în justiţia personală şi în operele proprii, reprezintă ‘sindromul lui Iona’.”
Sfântul Părinte atrage atenţia asupra pericolelor acestui sindrom, indicându-le în stilul său direct, fără ocolişuri: „Iată, ‘sindromul lui Iona’ ne conduce la ipocrizie, la autosuficienţă, la a ne considera creştini curaţi, perfecţi, ‘pentru că noi facem aceste opere, respectăm poruncile, facem tot ce trebuie’. Acest sindrom este însă o boală grea. În schimb, semnul lui Iona este reprezentat de îndurarea lui Dumnezeu prin Isus Cristos, cel mort şi înviat, pentru mântuirea noastră. Paul spune despre sine că este apostol nu pentru că a făcut studii în domeniu, ci pentru că a primit chemarea de a-l urma pe Domnul, recunoscându-se, cu umilinţă şi blândeţe, păcătos. Iar a-l urma pe Isus este o chemare dar şi o alegere.” Să profităm azi de mesajul Evangheliei zilei pentru a ne întreba şi pentru a face o alegere: Ce anume prefer eu? Sindromul lui Iona sau semnul lui Iona?
