Cardinalul Ravasi: sportul este un limbaj comun al umanităţii
21.10.2013, Vatican (Catholica) - În Anul Credinţei, Consiliul Pontifical pentru Cultură a organizat duminică, 20 octombrie 2013, la Roma, Ziua de Sărbătoare pentru Sport. Momentul culminant al iniţiativei, intitulată „100 de metri de alergare şi credinţă”, s-a desfăşurat pe Via della Conciliazione, unde şi-au dat întâlnire 5.000 de elevi, la care s-au adăugat sportivi şi foarte mulţi curioşi, citim în relatarea de pe situl Radio Vatican. Participanţii au luat parte şi la rugăciunea Angelus, în Piaţa San Pietro, unde au fost salutaţi călduros de Papa Francisc: „Îi salut cu afecţiune pe toţi pelerinii prezenţi, începând cu elevii care au luat parte la manifestarea ‘100 de metri de alergare şi credinţă’, organizată de Consiliul Pontifical pentru Cultură. Vă mulţumesc, pentru că voi ne aduceţi aminte că acela care crede este un atlet al spiritului!”
Despre legătura dintre sport şi credinţă, redacţia centrală Radio Vatican l-a intervievat pe Cardinalul Gianfranco Ravasi, preşedintele acestui Consiliu: „Sportul a devenit un fel de esperanto al umanităţii. În toate ţările, deşi în forme foarte diferite, există jocuri sportive, iar jocul face parte din modul de a fi al omului, este parte integrantă din creativitatea persoanei. Toţi au la dispoziţie un mic spaţiu în care practică ceva într-un mod absolut liber şi dezinteresat. De aceea, sportul reprezintă şi umanitatea adevărată, în tot realismul ei”. Despre importanţa sportului în mărturisirea credinţei, Cardinalul a precizat: „Tocmai pentru că reprezintă persoana umană care nu face lucruri doar din interes, sportul este foarte aproape de credinţă, care, ca expresie fundamentală, cuprinde şi gratuitatea. Credinţa nu o practici pentru a dobândi ceva, chiar dacă cerem harurile cereşti, dar a crede înseamnă mai întâi de toate a-ţi da adeziunea la Dumnezeu. Aşadar, este o experienţă a iubirii. În această lumină putem spune că credinţa ar putea să întreţină un dialog neîntrerupt cu sportul”.
Referitor la manifestările suporterilor care nu au nici o legătură cu valorile sportului, Cardinalul Ravasi a răspuns: „Pentru cel care crede, cum spunea Pascal, limitele persoanei umane nu pot fi înţelese fără păcatul originar. Pentru cel care nu crede, putem spune că este vorba, pur şi simplu, de expresia egoismului, a brutalităţii gratuite. Doar în acest fel se înţeleg manifestările suporterilor care degenerează, care înnebunesc când toată forţa explozivă a creaturii umane este incendiată. Suporterul autentic ar trebui să fie unul care, chiar şi într-un spaţiu restrâns, mai întâi de toate practică sportul, adică nu consideră sportul doar ca pe un spectacol, ci parte integrantă din experienţa sa de viaţă. În acest sens, se observă extinderea structurilor sportive chiar şi la copii şi tineri, dar aceasta aduce în atenţie şi problema educatorului sportiv, care de cele multe ori este absent”.
