Mitropolitul Hilarion despre raporturile cu catolicii şi protestanţii
30.10.2013, Roma (Catholica) - Mitropolitului ortodox Hilarion de Volokolamsk, preşedinte al Departamentului pentru Relaţiile Externe al Patriarhiei de Moscova, a intervenit luni, 28 octombrie 2013, la deschiderea cursului de formare pentru noii Episcopi la Şcoala de doctorat şi înalte studii teologice „Sfinţii Ciril şi Metodiu”, unde este rector. Mitropolitul Hilarion a afirmat că viaţa Bisericii Ortodoxe Ruse a fost marcată în ultimii douăzeci şi cinci de ani de o renaştere de mare amploare. Graţie enoriaşilor ajutaţi de fundaţiile caritative şi cu sprijinul statal, au fost deschise în această perioadă douăzeci şi cinci de mii de biserici şi opt sute de mănăstiri – un fapt care are o importanţă deosebită dacă se ia în considerare secularizarea rapidă a societăţii europene, citim într-o relatarea a agenţiei SIR, tradusă pe Ercis.ro.
Tratând tema relaţiilor intercreştine, Mitropolitul a amintit că raporturile cu catolicii, dincolo de dialogul teologic, sunt caracterizate de mare sintonie în domeniul pastoraţiei sociale şi al apărării valorilor morale. „În acest sens, avem un amplu domeniu de acţiune”, a explicat el, „pentru că în lumea contemporană ortodocşii şi catolicii se află în faţa aceloraşi provocări, în primul rând cea a ideologiei seculare, care nu recunoaşte nici o valoare morală absolută; de aici propaganda homosexualităţii în Occident, cu legalizarea uniunilor dintre persoane de acelaşi sex şi acordarea dreptului de adopţie perechilor homosexuale”. Cu privire la aceste probleme, „abordarea noastră este practic identică cu aceea a catolicilor. Şi astăzi, deşi nu suntem în acord cu Biserica Catolică în diferite probleme teologice şi ecleziologice, putem lucra împreună la apărarea valorilor morale tradiţionale. Dezvoltăm în mod activ această direcţie”.
În privinţa dialogului cu protestanţii, Mitropolitul a arătat că în ajunul celei de cincisutea aniversări a Reformei, lumea protestantă se prezintă ca un conglomerat disparat de comunităţi creştine, între care unele sunt relativ apropiate de catolicism în timp ce altele s-au îndepărtat total. Anumite comunităţi protestante s-au alipit de valorile morale tradiţionale (baptiştii ruşi, de exemplu), dar în altele prevalează spiritul liberal. „În anii ’60 şi ’80 din secolul trecut, sub influenţa mişcării feministe, liberalismul a incitat comunităţile protestante să introducă preoţia feminină şi, astăzi, episcopatul feminin. Cât priveşte doctrina morală, ea a fost modificată în multe comunităţi şi s-a aliniat la normele seculare contemporane; unele deja au introdus un rit de binecuvântare a uniunilor homosexuale”. Cu aceste comunităţi, Patriarhia de Moscova a întrerupt orice tip de contact, „deoarece considerăm că există o linie care nu se poate depăşi”.
Dialogul teologic continuă doar cu unele comunităţi protestante, „cu scopul de a le avertiza cu privire la înaintări fatale”. Rămâne colaborarea în domeniul social şi în cadrul organizaţiilor internaţionale: „În aceşti ultimi ani, problema persecuţiei împotriva creştinilor în Orientul Apropiat şi în Africa de Nord a fost tratată împreună în ansamblul lumii creştine. După părerea mea, astăzi este problema numărul unu. Este vorba de a păstra creştinismul în regiunea în care s-a născut şi în care a existat timp de două milenii”. În această privinţă, el a amintit că în Irak, sub Saddam Hussein, trăiau un milion şi jumătate de creştini – astăzi s-au redus la circa două sute de mii, şi „observăm ceea ce se întâmplă în Egipt, unde musulmanii atacă bisericile copte, unde populaţia creştină este constrânsă la un exod în masă. Există tot mai puţini creştini în Libia, în Afganistan, în Pakistan şi chiar şi în Siria existenţa creştinismului este ameninţată. Este în joc soarta unei întregi Biserici locale, Biserica din Antiohia. Este vorba despre o problemă foarte gravă, care cere eforturi de solidaritate, mai ales din partea Bisericilor creştine. Şi trebuie să spun că dialogul nostru aduce unele roade bune”.
Mitropolitul de Volokolamsk s-a oprit, de asemenea, asupra marelui Sinod panortodox, a cărui pregătire continuă de peste cincizeci de ani. În anul 1961, o conferinţă a pus pe tapet o sută de teme care să fie dezvoltate, teme care apoi s-au redus ca număr. La prima adunare pre-sinodală panortodoxă, în anul 1976, la Chambésy, Bisericile au limitat discuţia la zece teme esenţiale: printre ele, diaspora ortodoxă, autocefalia şi autonomia, problema calendarului, impedimentele la căsătorie, postul, relaţiile dintre Bisericile Ortodoxe şi restul lumii creştine, contribuţia Bisericilor Ortodoxe locale la afirmarea idealurilor creştine de pace, libertate, fraternitate şi iubire între popoare. Despre aceste teme s-a vorbit în diferite ocazii la nivel inter-ortodox şi au fost redactate documente, totuşi, a explicat Mitropolitul Hilarion, unele vor trebui rescrise ţinând cont de problematica actuală, îndeosebi de persecuţiile împotriva creştinilor în unele regiuni din lume. Pregătirea Sinodului va trebui să fie minuţioasă, nu numai din punct de vedere al conţinutului ci şi al procedurii, în aşa fel încât să fie ascultată poziţia fiecărei Biserici locale. Şi în acest sens, a spus reprezentantul Patriarhiei de Moscova, principiul consensului trebuie să fie respectat în mod strict.
