Mons. Vladimir Ghika ales membru post-mortem al Academiei Române
07.11.2013, Bucureşti (Catholica) - Vladimir Ghika, prinţ, preot şi martir, declarat fericit de către Biserica Catolică la 31 august 2013, a fost ales prin vot secret marţi, 5 noiembrie, membru post-mortem al Academiei Române. Descris de Academie ca „diplomat, scriitor, preot catolic român”, Mons. Vladimir Ghika este al şaselea cleric al Bisericii Catolice care devine membru al Academiei – „instituţie supremă de cultură şi de ştiinţă a României”, înfiinţată la sfârşitul secolului al XIX-lea – după Papa Ioan Paul al II-lea (membru de onoare, 2005), PF Cardinal Lucian Mureşan (membru de onoare, 2012), Cardinalul Iuliu Hossu (membru de onoare, 1945), IPS Ioan Robu (membru de onoare, 2001) şi pr. Wilhelm Dancă (membru corespondent, 2013), aflăm de pe ARCB.ro.
Vladimir Ghika s-a născut în ziua de Crăciun a anului 1873 la Constantinopol, în familia de principi care a dat Moldovei şi Valahiei zece domnitori. A studiat în Franţa literatură şi drept, medicină şi istorie, iar în Italia (Roma) filosofie şi teologie. În 1902 a intrat oficial în Biserica Catolică, iar în 1923 a fost hirotonit preot catolic la Paris. Ca preot a slujit în periferia Parisului, ca şi în mari biserici ale lumii, în casele bolnavilor, în închisoarea din Văcăreşti… A făcut din caritate un ideal de viaţă: după ce le-a adus la Bucureşti pe surorile Sfântului Vicenţiu de Paul, a pus, împreună cu ele, bazele primului dispensar gratuit pentru săraci. A creat un serviciu de ambulanţe pentru victimele răscoalei din 1907 şi a îngrijit soldaţii bolnavi în timpul războiului din Balcani, ca şi în primul război mondial. A fost arestat în 1952 şi condamnat un an mai târziu, iar la 16 mai 1954 a murit ca martir în închisoarea din Jilava.
În tinereţe l-a însoţit în misiunile diplomatice pe fratele său, Dimitrie Ghika, iar între 1918-1919 a fost primul ambasador oficios al României moderne la Vatican, făcând primii paşi pentru încheierea unui concordat între Sfântul Scaun şi ţara noastră. Vorbitor al mai multor limbi străine, şi om cu o cultură vastă şi rafinată, Vladimir Ghika a scris opere în diferite domenii: istorie, dramaturgie, spiritualitate, teologie, şi a lăsat în urma sa peste 10.000 de panseuri, în parte publicate, păstrate acum în Arhiva Ghika a Arhiepiscopiei Romano-Catolice Bucureşti. La acestea se adaugă, aşa cum amintea IPS Ioan Robu în Aula Academiei, prezentând „candidatura” Mons. Vladimir Ghika, diferite articole, conferinţe şi corespondenţă, cum este cea cu Jacques Maritain ori cu fratele lui Dimitrie, sau cea păstrată în Biblioteca Academiei Române, în fondurile Antipa, Bianu, Cuza, Sturdza şi Ştirbey.
IPS Ioan Robu a amintit, în sesiunea Academiei, de legăturile Mons. Vladimir Ghika cu instituţia românească de cultură şi de ştiinţă, menţionând cercetările făcute de el în Arhivele Vaticanului: „Documentele pe care le-a adunat atunci, de mare importanţă pentru istoria culturală şi politică a României, se află la Quai d’Orsay şi la Arhivele Naţionale ale României, la acestea din urmă păstrându-se câteva sute de pagini transcrise de Vladimir Ghika. Şi în Biblioteca Academiei sunt multe pagini transcrise de Vladimir Ghika. În Spicuiri istorice, la capitolul Arhivele Romane şi Istoria Românilor, Vladimir Ghika nota: ‘Am trimis la Academie ca rezultat al acestei anchete parţiale şi vremelnice, copii care însumează mai bine de o mie de pagini in-foglio'”.
„Prin pasiunea sa pentru binele tuturor oamenilor, fără distincţie, prin apostolatul său pus sub semnul universalităţii, prin dragostea sa de ţară şi de poporul din care s-a născut, ţară şi popor în mijlocul căruia a rămas chiar şi atunci când simţea apropiindu-se primejdia, Vladimir Ghika rămâne, cred, pentru noi toţi un mare exemplu şi un preţios reper, o chemare spre altceva decât găsim zilnic în jurul nostru, în ţară şi în lume, un altceva care ne descoperă frumuseţea caracterului angajat spre binele tuturor, preţuirea adevăratelor valori care pot schimba la faţă viaţa noastră şi a societăţii în care trăim, o iubire de ţară şi popor gata de orice jertfă, chiar de jertfa supremă”, a mai spus Arhiepiscopul Ioan Robu. În sesiunea de alegeri de marţi, 5 noiembrie, academicienii au mai ales pe medicul Irinel Popescu ca membru corespondent la Secţia de Ştiinţe Medicale, pe Daniel Dăianu şi Lucian Albu ca membri titulari, iar pe Petre Pandrea membru post-mortem al Academiei Române.
