Papa Francisc a vizitat Mănăstirea Camaldoleză Sf. Anton abate
22.11.2013, Vatican (Catholica) - Papa Francisc a făcut joi, 21 noiembrie 2013, o vizită la Mănăstirea Camaldoleză Sf. Anton abate, de la poalele Colinei Aventin din Roma. El a mers la mănăstirea de clauzură pentru a celebra Vesperele împreună cu călugăriţele, în sărbătoarea Prezentării Preasfintei Fecioare Maria la Templu, dedicată de Biserică tuturor persoanelor consacrate care trăiesc în clauzură. Nu este primul Papă care vizitează această mănăstire – atât Papa Paul al VI-lea cât şi Fericitul Papă Ioan Paul al II-lea au vizitat-o. În predica sa, bazată pe lecturi, Papa Francisc a vorbit despre Maria, numind-o Mama speranţei. El le-a îndemnat pe călugăriţe să fie femei ale speranţei, spunând că speranţa „se hrăneşte din ascultare, din contemplaţie, din răbdare”.
„Maria este Mama speranţei, icoana cea mai expresivă a speranţei creştine. Toată viaţa sa este un ansamblu de atitudini de speranţă, începând de la acel ‘da’ din momentul Bunei Vestiri. Maria nu ştia cum putea să devină mamă, dar s-a încredinţat total misterului care urma să se împlinească şi a devenit femeia aşteptării şi a speranţei. Apoi o vedem la Betleem, unde cel care i-a fost vestit ca Mântuitorul lui Israel şi ca Mesia se naşte în sărăcie. După aceea, în timp ce se află la Ierusalim pentru a-l prezenta la Templu, cu bucuria bătrânilor Simeon şi Ana are loc şi promisiunea unei săbii care îi va străpunge inima şi profeţia unui semn de împotrivire. Ea îşi dă seama că misiunea şi însăşi identitatea acelui Fiu depăşesc faptul de a fi mamă”.
Papa Francisc a amintit că la picioarele crucii, atunci când totul părea cu adevărat sfârşit, orice speranţă ar fi putut părea pierdută. În acel moment, Maria, amintindu-şi promisiunile de la Buna Vestire, ar fi putut spune: „nu s-au adeverit, am fost înşelată”. „Dar nu a spus aceasta”, a arătat Papa. „Ea, fericită pentru că a crezut, din această credinţă a sa vede îmbobocind viitorul nou şi aşteaptă cu speranţă ziua de mâine a lui Dumnezeu. Uneori mă gândesc: noi ştim să aşteptăm ziua de mâine a lui Dumnezeu? Sau dorim ziua de astăzi? Ziua de mâine a lui Dumnezeu pentru ea sunt zorii dimineţii de Paşti, ai acelei prime zile a săptămânii… Singura candelă aprinsă la mormântul lui Isus este speranţa Mamei, care în acel moment este speranţa întregii omeniri. Mă întreb pe mine şi vă întreb pe voi: în mănăstiri mai este aprinsă această candelă? În mănăstiri se aşteaptă ziua de mâine a lui Dumnezeu?”
„Datorăm mult acestei Mame! În ea, prezentă în fiecare moment al istoriei mântuirii, vedem o mărturie solidă de speranţă.” Sfântul Părinte a arătat că Mama speranţei ne susţine în momentele de îndoială şi dificultate, de disconfort şi aparentă înfrângere, şi în pierderile umane adevărate. „Maria, speranţa noastră, să ne ajute să facem din viaţa noastră o ofrandă plăcută Tatălui ceresc şi un dar bucuros pentru fraţii noştri, o atitudine care priveşte mereu la ziua de mâine.”
