Papa Francisc: Pacea este posibilă
01.12.2013, Vatican (Catholica) - La tradiţionala întâlnire de duminică, de la amiază, pentru rugăciunea „Îngerul Domnului”, Pontiful a amintit un pasaj din profetul Isaia în care se vorbeşte despre un timp în care armele vor fi transformate în instrumente de muncă. Astăzi este prima zi din Advent, după cum a subliniat şi Papa Francisc, dar şi Ziua Mondială pentru Lupta împotriva HIV/SIDA. Redăm în continuare alocuţiunea papală, după traducerea apărută pe Ercis.ro.
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Începem astăzi, prima duminică din Advent, un nou an liturgic, adică un nou drum al poporului lui Dumnezeu cu Isus Cristos, Păstorul nostru, care ne conduce în istorie spre împlinirea împărăţiei lui Dumnezeu. De aceea ziua aceasta are o fascinaţie specială, ne face să simţim un profund sentiment al sensului istoriei. Redescoperim frumuseţea de a fi cu toţii pe drum: Biserica, împreună cu vocaţia şi misiunea sa, şi întreaga omenire, popoarele, civilizaţiile, culturile, toţi pe drum pe cărările timpului.
Dar mergând încotro? Există o ţintă comună? Şi care este această ţintă? Domnul ne răspunde prin profetul Isaia şi spune aşa: „În zilele de pe urmă, / muntele casei Domnului / va fi stabilit pe vârful munţilor / şi va fi mai înalt decât colinele / şi se vor îndrepta spre el toate neamurile. / Popoare multe vor veni şi vor zice: / «Veniţi să urcăm la muntele Domnului, / la casa Dumnezeului lui Iacob! / El ne va învăţa căile sale / şi noi vom umbla pe cărările lui” (2,2-3). Aceasta este ceea ce spune Isaia despre ţinta spre care merge. Este un pelerinaj universal spre o ţintă comună, care în Vechiul Testament este Ierusalimul, unde se înalţă templul Domnului, pentru că de acolo, de la Ierusalim, a venit revelarea feţei lui Dumnezeu şi a legii Sale. Revelaţia a avut în Isus Cristos împlinirea ei, iar „templul Domnului” a devenit el însuşi, cuvântul făcut trup: el este călăuza şi în acelaşi timp ţinta pelerinajului nostru, a pelerinajului întregului popor al lui Dumnezeu; şi în lumina sa şi celelalte popoare pot să meargă spre împărăţia dreptăţii, spre împărăţia păcii. Mai spune profetul: „Vor schimba săbiile lor în fiare de plug / şi suliţele lor în seceri. / Niciun neam mi va mai ridica sabia / împotriva altui neam şi nu vor mai învăţa războiul” (2,4). Îmi permit să repet acest lucru pe care îl spune profetul, ascultaţi bine: „Vor schimba săbiile lor în fiare de plug / şi suliţele lor în seceri. / Niciun neam mi va mai ridica sabia / împotriva altui neam şi nu vor mai învăţa războiul”. Dar când se va întâmpla aceasta? Ce zi frumoasă va fi, în care armele vor fi demontate, pentru a fi transformate în instrumente de muncă! Ce zi frumoasă va fi aceea! Şi acest lucru este posibil! Să pariem pe speranţă, pe speranţa păcii, şi va fi posibil!
Acest drum nu este niciodată încheiat. Aşa cum în viaţa fiecăruia dintre noi există mereu nevoia de a porni din nou, de a ne ridica din nou, de a regăsi sensul ţintei propriei existenţe, tot aşa pentru marea familie umană este necesar să regăsim mereu orizontul comun spre care ne îndreptăm. Orizontul speranţei! Acesta este orizontul pentru a avea un drum bun. Timpul Adventului, pe care astăzi îl începem din nou, ne redă orizontul speranţei, o speranţă care nu dezamăgeşte pentru că este întemeiată pe cuvântul lui Dumnezeu. O speranţă care nu dezamăgeşte, pur şi simplu pentru că Domnul nu dezamăgeşte niciodată! El este fidel! Să ne gândim la această frumuseţe şi să o simţim.
Modelul acestei atitudini spirituale, al acestui mod de a fi şi de a merge în viaţă, este Fecioara Maria. O simplă tânără de la ţară, care poartă în inimă toată speranţa lui Dumnezeu! În sânul ei, speranţa lui Dumnezeu a luat trup, s-a făcut om, s-a făcut istorie: Isus Cristos. Magnificat-ul ei este cântarea poporului lui Dumnezeu aflat pe drum şi a tuturor bărbaţilor şi femeilor care speră în Dumnezeu, în puterea milostivirii Sale. Să ne lăsăm conduşi de ea, care este mamă, este mămică şi ştie cum să ne conducă. Să ne lăsăm conduşi de ea în acest timp de aşteptare şi de veghere activă.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiţi fraţi şi surori,
Astăzi este Ziua Mondială pentru Lupta împotriva HIV/SIDA. Exprimăm apropierea noastră faţă de persoanele care sunt bolnave de acest virus, în special faţă de copii; o apropiere care este foarte concretă prin angajarea tăcută a atâtor misionari şi lucrători. Să ne rugăm pentru toţi, şi pentru medici şi pentru cercetători. Fiecare bolnav, fără excepţie, să poată avea acces la îngrijirile de care are nevoie.
Salut cu afect pe toţi pelerinii prezenţi: familiile, parohiile, asociaţiile. Îndeosebi îi salut pe credincioşii care provin din Madrid, Corul „Florilege” din Belgia, grupul „Familii Împreună” din Solofra şi Asociaţia artistică muncitorească din Roma. Îi salut pe credincioşii din Bari, Sant’Elpidio a Mare, Pollenza şi Grumo Nevano. Tuturor vă doresc un bun început de Advent. Poftă bună şi la revedere!
