Papa Francisc: Neprihănita Zămislire este rodul iubirii lui Dumnezeu
08.12.2013, Vatican (Catholica) - Zeci de mii de persoane au participat duminică, 8 decembrie 2013, la rugăciunea Angelus împreună cu Papa Francisc, în Piaţa San Pietro împodobită cu pomul de Crăciun dăruit de Bavaria, care se înalţă alături de ieslea în curs de amenajare, dăruită de Arhidieceza de Napoli. A doua duminică din Advent a coincis cu Solemnitatea Neprihănitei Zămisliri. După rugăciune, Papa a adresat un gând special membrilor Acţiunii Catolice, care în această zi şi-au reînnoit adeziunea la asociaţie, şi a amintit că după-amiază va merge în Piazza di Spagna, pentru a se ruga la picioarele monumentului închinat Neprihănitei, încredinţându-i oraşul Roma, Biserica şi întreaga omenire. Vă oferim alocuţiunea Sfântului Părinte dinaintea rugăciunii, după traducerea apărută pe Ercis.ro.
Iubiţi fraţi şi surori, bună ziua!
Această a doua duminică din Advent cade în ziua sărbătorii Neprihănitei Zămisliri a Mariei, şi atunci privirea noastră este atrasă de frumuseţea Mamei lui Isus, Mama noastră! Cu mare bucurie, Biserica o contemplă „plină de har” (Luca 1,28) şi începând cu aceste cuvinte o salutăm cu toţii împreună: „plină de har”. De trei ori să spunem: „Plină de har!” Cu toţii: Plină de har! Plină de har! Plină de har! Şi aşa a privit-o Dumnezeu încă din prima clipă în planul Său de iubire. A privit-o frumoasă, plină de har. Este frumoasă Mama noastră! Maria ne susţine pe drumul nostru spre Crăciun, pentru că ne învaţă cum să trăim acest timp al Adventului în aşteptarea Domnului. Pentru că acest timp al Adventului este o aşteptare a Domnului, care ne va vizita pe toţi în sărbătoare, dar şi pe fiecare în inima noastră. Domnul vine! Să-l aşteptăm!
Evanghelia Sfântului Luca ne-o prezintă pe Maria, o tânără din Nazaret, localitate mică din Galileea, la periferia imperiului roman şi la periferia Israelului. Un sătuc. Şi totuşi asupra ei, acea tânără din acel sătuc îndepărtat, asupra ei s-a aşezat privirea Domnului, care a ales-o dinainte pentru a fi Mamă a Fiului Său. În vederea acestei maternităţi, Maria a fost ferită de păcatul strămoşesc, adică de acea fractură în comuniunea cu Dumnezeu, cu ceilalţi şi cu creaţia care răneşte în profunzime orice fiinţă umană. Însă această fractură a fost vindecată cu anticipaţie în Mama celui care a venit să ne elibereze din sclavia păcatului. Neprihănita este înscrisă în planul lui Dumnezeu; este rod al iubirii lui Dumnezeu care mântuieşte lumea.
Preasfânta Fecioară Maria nu s-a îndepărtat niciodată de acea iubire: toată viaţa sa, toată fiinţa sa este un „da” spus acelei iubiri, este un „da” spus lui Dumnezeu. Dar nu a fost desigur uşor pentru ea! Atunci când îngerul o numeşte „plină de har” (Luca 1,28), ea rămâne „foarte tulburată”, pentru că în umilinţa ei se simte un nimic în faţa lui Dumnezeu. Îngerul o întăreşte: „Nu te teme, Marie, căci ai aflat har la Dumnezeu. Iată, vei zămisli un fiu… şi-l vei numi Isus” (v. 30). Această veste o tulbură şi mai mult, şi pentru că încă nu era căsătorită cu Iosif; însă îngerul adaugă: „Duhul Sfânt va veni asupra ta… de aceea, sfântul care se va naşte va fi numit Fiul lui Dumnezeu” (v. 35). Maria ascultă, se supune în lăuntrul ei şi răspunde: „Iată, slujitoarea Domnului: fie mie după cuvântul tău” (v. 38).
Misterul acestei tinere din Nazaret, care este în inima lui Dumnezeu, nu ne este străin. Nu este ea acolo iar noi aici. Nu, suntem în legătură. De fapt, Dumnezeu îşi aşează privirea Sa iubitoare asupra fiecărui bărbat şi a fiecărei femei! Cu nume şi prenume. Privirea Sa iubitoare este asupra fiecăruia dintre noi. Apostolul Paul afirmă că „ne-a ales înainte de întemeierea lumii ca să fim sfinţi şi neprihăniţi” (Efeseni 1,4). Şi noi, dintotdeauna, am fost aleşi de Dumnezeu pentru a trăi o viaţă sfântă, liberă de păcat. Este un proiect de iubire pe care Dumnezeu îl reînnoieşte de fiecare dată când ne apropiem de El, în special în Sacramente.
Aşadar, în această sărbătoare, contemplând-o pe Mama noastră neprihănită, frumoasă, să recunoaştem şi destinul nostru adevărat, vocaţia noastră cea mai profundă: a fi iubiţi, a fi transformaţi de iubire, a fi transformaţi de frumuseţea lui Dumnezeu. Să privim la ea, Mama noastră, şi să ne lăsăm conduşi de ea pentru a învăţa să fim mai umili, şi chiar mai curajoşi în urmarea cuvântului lui Dumnezeu; pentru a primi îmbrăţişarea tandră a Fiului său, Isus, o îmbrăţişare care ne dă viaţă, speranţă şi pace.
După Angelus, Sfântul Părinte a spus următoarele:
Iubiţi fraţi şi surori,
Vă salut pe toţi cu afecţiune, în special familiile, grupurile parohiale şi asociaţiile. Îi salut pe credincioşii din Biella, Cossato, Bianzé, Lomazzo, Livorno Ferraris, Rocca di Papa, San Marzano sul Sarno şi Pratola Serra. Ne unim spiritual cu Biserica ce trăieşte în America de Nord, care astăzi aminteşte întemeierea primei sale parohii, în urmă cu 350 de ani: Notre-Dame de Québec. Aducem mulţumire pentru drumul făcut de atunci, în special pentru sfinţii şi martirii care au făcut rodnice acele ţinuturi. Îi binecuvântez din inimă pe toţi credincioşii care celebrează acest jubileu.
Un gând special se îndreaptă către colaboratorii Acţiunii Catolice Italiene – iată-i acolo – care astăzi reînnoiesc adeziunea la asociaţie: doresc tot binele pentru angajarea lor formativă şi apostolică. Şi înainte, cu curaj! Astăzi după-amiază, urmând o veche tradiţie, voi merge în Piaţa Spaniei pentru a mă ruga la picioarele monumentului închinat Neprihănitei. Vă cer să vă uniţi spiritual cu mine în acest pelerinaj, care este un act de devoţiune filială faţă de Maria, pentru a-i încredinţa oraşul Roma, Biserica şi întreaga omenire. La întoarcere mă voi opri un moment la Santa Maria Maggiore pentru a o saluta cu rugăciunea pe Salus Populi Romani şi a mă ruga pentru voi toţi, pentru toţi romanii. Tuturor vă doresc duminică frumoasă şi sărbătoare frumoasă a Mamei noastre. Poftă bună şi pe curând.
