Doctrina socială a Bisericii prezintă o viziune integrală despre om
10.12.2013, Vatican (Catholica) - În dimineaţa zilei de sâmbătă, 7 decembrie 2013, Papa Francisc a primit în audienţă o delegaţie din partea Institutului Dignitatis Humanae, avându-l ca preşedinte onorific pe Cardinalul Renato Raffaele Martino, al cărui scop este „să promoveze demnitatea umană pe baza adevărului fundamental că omul este creat după chipul şi asemănarea lui Dumnezeu”. Aşadar, a observat Papa, „o demnitate originară a fiecărui bărbat şi a fiecărei femei, de nesuprimat de orice putere şi ideologie. Din păcate în epoca noastră, atât de bogată în cuceriri şi speranţe, nu lipsesc puteri şi forţe care ajung să producă o cultură a rebutului, şi aceasta tinde să devină mentalitate comună. Victimele acestei culturi sunt tocmai fiinţele umane mai slabe şi fragile – nenăscuţii, cei mai săraci, bătrânii, bolnavii, persoanele cu dizabilităţi grave… Acest fals model de om şi de societate realizează un ateism practic negând de fapt Cuvântul lui Dumnezeu.”
„În schimb, dacă ne lăsăm interogaţi de acest Cuvânt, dacă lăsăm ca el să interpeleze conştiinţa noastră personală şi socială, dacă lăsăm ca să pună în discuţie modurile noastre de a gândi şi de a acţiona, criteriile, priorităţile şi alegerile, atunci lucrurile se pot schimba. Forţa acestui Cuvânt pune limite oricui vrea să devin hegemonic călcând în picioare drepturile şi demnitatea altuia. În acelaşi timp, dăruieşte speranţă şi mângâiere celui care nu este în măsură să se apere, celui care nu dispune de mijloace intelectuale şi practice pentru a afirma valoarea propriei suferinţe, a propriilor drepturi, a propriei vieţi”. Pontiful a amintit că doctrina socială a Bisericii prezintă o viziune integrală despre om, „ca fiinţă personală şi socială”. „Acolo este un rod deosebit de semnificativ al drumului lung al poporului lui Dumnezeu în istoria modernă şi contemporană: este apărarea libertăţii religioase, a vieţii în toate fazele sale, a dreptului la muncă şi la muncă decentă, a familiei, a educaţiei”.
La final, a salutat iniţiative ca aceea a Institutului, „care intenţionează să ajute persoanele, comunităţile şi instituţiile să redescopere importanţa etică şi socială a principiului demnităţii umane, rădăcină de libertate şi de dreptate. În acest scop, este necesară o operă de sensibilizare şi de formare, astfel încât credincioşii laici, în orice condiţie, şi în special cei care se angajează în domeniul politic, să ştie să gândească după Evanghelie şi Doctrina socială a Bisericii şi să acţioneze coerent, dialogând şi colaborând cu aceia care, cu sinceritate şi onestitate intelectuală, împărtăşesc, dacă nu credinţa, măcar o viziune asemănătoare despre om şi despre societate şi consecinţele sale etice. Nu sunt puţini necreştinii şi necredincioşii convinşi că persoana umană trebuie să fie mereu un scop şi niciodată un mijloc.”
