Papa Francisc: Când lipseşte spiritul profetic, în Biserică se instaurează clericalismul
16.12.2013, Vatican (Catholica) - Când în Biserică nu este prezent spiritul profetic, atunci lipseşte viaţa însăşi a lui Dumnezeu şi se instaurează clericalismul, a spus Papa Francisc la predica de la Sfânta Liturghie de astăzi, celebrată în capela Casei Sfânta Marta din Vatican. Redăm sinteza publicată de Radio Vatican.
Comentând lecturile zilei, Sfântul Părinte a explicat că cel care ascultă cuvintele Domnului ştie să citească timpurile şi să se înainteze spre viitor, având în interiorul său trei momente: trecutul, prezentul şi viitorul: „Trecutul: profetul este conştient de promisiunea lui Dumnezeu, o are vie în inimă, o aminteşte, o repetă. Apoi, priveşte la prezent, priveşte la poporul său şi simte forţa Duhului Sfânt pentru a-i spune un cuvânt care să îl ajute să se ridice, să continue parcursul spre viitor. Profetul este un om a trei timpuri: promisiunea trecutului; contemplarea prezentului; curajul de a indica drumul spre viitor. Iar Domnul şi-a păzit întotdeauna poporul prin profeţi, în momentele dificile, în momentele în care poporul era descurajat şi distrus,când Templul nu mai exista, când Ierusalimul era sub puterea duşmanilor, când poporul se întreba în interiorul lui: ‘Dar, Doamne, Tu ne-ai promis aceasta! Şi acum, ce se întâmplă?'”
Este ceea ce s-a întâmplat în inima Maicii Domnului când era la picioarele Crucii, a continuat Papa Francisc. În aceste momente este necesară intervenţia profetului, iar profetul nu este primit întotdeauna; de multe ori este respins. Chiar Isus le spune fariseilor că părinţii lor i-au ucis pe profeţi pentru că aceştia din urmă spunea lucruri care nu plăceau, căci spuneau adevărul, aminteau promisiunea Domnului. Şi, când din rândul poporului lui Dumnezeu lipseşte profeţia, atunci lipseşte ceva, a observat Pontiful: „lipseşte viaţa Domnului!” „Când nu există spiritul profetic, accentul cade pe legalitate”, instaurându-se legalismul. Astfel, în Evanghelie, arhiereii şi bătrânii poporului s-au apropiat de Isus pentru a-l întreba cu ce autoritate învăţa poporul, căci ei se simt patronii templului şi unicii în măsură să înţeleagă semnele timpului. Însă ei, a explicat Pontiful, „nu înţelegeau profeţiile şi uitaseră promisiunea; nu ştiau să citească semnele timpului şi nu aveau ochii şi urechile pătrunse de Cuvântul lui Dumnezeu” – ei aveau doar autoritate:
„Când în rândul poporului lui Dumnezeu nu există profeţie, golul pe care îl lasă este umplut de clericalism; acel clericalism care-i cere lui Isus: ‘Cu ce autoritate faci aceasta? În baza cărei legi?’ Iar memoria promisiunii şi a speranţei de a merge mai departe sunt reduse doar la prezent: nici trecut, nici viitor plin de speranţă. Doar prezentul şi, dacă este conform legii, se merge mai departe.” Când domneşte legalismul, lipseşte Cuvântul lui Dumnezeu iar poporul care are credinţă plânge în inima sa căci nu îl află pe Domnul, lipsindu-i profeţia. Poporul Plânge, aşa cum plângea Ana, mama lui Samuel implorând rodnicia poporului, rodnicie dată de forţa Domnului, când ne trezeşte memoria promisiunii Sale şi ne împinge spre un viitor de speranţă. Acesta este profetul. Acesta este omul cu ochi pătrunzător şi ureche capabilă să audă cuvântul Domnului.”
Şi a încheiat spunând: „În aceste zile în care ne pregătim pentru sărbătoarea Naşterii Mântuitorului, rugăciunea noastră să fie: ‘Doamne, să nu lipsească profeţi în poporul Tău!’ Noi toţi cei botezaţi suntem profeţi. Doamne fă să nu uităm promisiunea Ta! Să nu obosim să mergem mai departe! Să nu ne izolăm în legalitatea care închide porţi! Doamne, eliberează poporul Tău de spiritul clericalismului şi ajută-l cu spiritul de profeţie.”
