Papa Francisc: Spiritul de umilinţă ne face să fim rodnici
19.12.2013, Vatican (Catholica) - „Spiritul de smerenie este necesar pentru a aduce rod”, a subliniat Papa Francisc la Sfânta Liturghie celebrată joi dimineaţă, în capela Casei Sfânta Marta din Vatican. Conform sintezei publicate de Radio Vatican, Pontiful a spus că intervenţia lui Dumnezeu învinge sterilitatea vieţii noastre şi o face să devină rodnică, atrăgând atenţia asupra comportamentului de mândrie, care ne face să fim neroditori.
De multe ori, Biblia ne istoriseşte despre femei sterile cărora Dumnezeu le dă însă darul vieţii. Astfel şi-a început Papa Francisc predica, pornind de la lecturile zilei, în special de la pericopa evanghelică ce istoriseşte cum Elisabetei, căreia i se spunea sterilă, i se vesteşte naşterea unui fiu, pe Ioan. Din imposibilitatea de a dărui viaţa, a spus Papa, vine viaţa. „Domnul intervine în viaţa acestor femei pentru a ne spune: ‘Eu sunt în măsură să dau viaţa’. Şi în Profeţi există imaginea deşertului, a pământului sec, incapabil să facă să crească un copac, un fruct, să facă să încolţească ceva. ‘Dar deşertul va deveni asemenea unei păduri’, spun Profeţii, ‘va fi mare şi înflorit’. Poate un deşert înflori? Da. Femeia sterilă poate da viaţă? Da. Căci promisiunea lui Dumnezeu este: Eu pot! Eu pot ca din ariditate, din uscăciunea voastră să fac să crească viaţa, mântuirea! Eu pot să fac să crească fructe din uscăciune!”
„Mântuirea este tocmai intervenţia lui Dumnezeu care ne face rodnici, dăruindu-ne capacitatea de a dărui viaţa”, a explicat Sfântul Părinte care a atras atenţia că nu ne putem mântui singuri şi că avem nevoie de intervenţia lui Dumnezeu. Papa Francisc a dat exemplul unor erori de înţelegere a intervenţiei lui Dumnezeu, vorbind despre pelagieni pentru care „totul este har, este intervenţie a lui Dumnezeu ce conduce la mântuire”. Dar din partea noastră?, a lansat întrebarea Pontiful. „Noi ce facem? Mai întâi trebuie să ne recunoaştem ariditatea, incapacitatea de a dărui viaţa. În al doilea rând, trebuie să ne rugăm: ‘Doamne, eu vreau să fiu rodnic, vreau ca viaţa mea să fie dătătoare de viaţă, doresc să am o credinţă rodnică. Eu vreau să fiu fecund. Vreau ca viaţa mea să fie dătătoare de viaţă, iar credinţa mea să fie rodnică, să fie dusă mai departe şi să fie izvor pentru alţii. Doamne eu sunt arid şi fără ajutorul Tău nu pot. Dar Tu, Doamne, poţi. Eu sunt un deşert; eu nu pot; Tu poţi.”
Aceasta, a adăugat Pontiful, poate fi tocmai rugăciunea din aceste zile, de dinaintea Crăciunului. „Să ne gândim cum cei mândri, cum cei care cred că pot face totul singuri, sunt loviţi.” Papa a făcut referire la Micol, fiica lui Saul, o femeie despre care Papa a amintit „că nu era sterilă, dar era mândră şi nu înţelegea ce înseamnă să îl laude pe Dumnezeu”, ba dimpotrivă „lua în râs laudele către Domnul”, şi de aceea a fost pedepsită cu sterilitatea: „Smerenia este necesară rodniciei. Câte nu sunt persoanele care cred că sunt juste, precum Micol, şi până la urmă sunt doar vai de ele. Este necesară umilinţa de a spune Domnului: ‘Doamne, sunt steril, sunt un deşert’, repetând în aceste zile frumoasele antifone pe care ni le propune Biserica: ‘O, fiul lui David, o Adonai, o Înţelepciune – azi – o, mlădiţă din rădăcina lui Jesse, o Emanuel, vino şi dăruieşte-ne viaţa, vino şi salvează-ne, pentru că doar Tu poţi, eu singur nu pot! Şi cu această umilinţă, umilinţa deşertului, umilinţa sufletului steril, să primim harul, harul de a înflori, de a da roade şi de a dărui viaţa.”
