Papa către Curia Romană: profesionalism, slujire şi sfinţenie

23.12.2013, Vatican (Catholica) - În ultimele zile din Advent, Sfântul Părinte se întâlneşte în mod tradiţional cu Cardinali, superiori şi oficiali din Curia Romană, pentru un schimb de felicitări de Crăciun. Vineri această întâlnire a avut loc pentru prima oară în pontificatul Papei Francisc, care le-a mulţumit cu căldură colaboratorilor săi şi în special Arhiepiscopului Pietro Parolin, care „recent şi-a început slujirea ca secretar de stat şi care are nevoie de rugăciunile noastre”.

Sfântul Părinte a mulţumit Curiei „pentru slujirea voastră de fiecare zi: pentru grijă, râvnă, creativitate; pentru angajarea, nu întotdeauna uşoară, de a colabora în funcţie, de a vă asculta, de a vă confrunta, de a valoriza diferitele personalităţi şi calităţi în respectul reciproc”. Şi-a exprimat apoi recunoştinţa specială pentru cei care îşi încheie slujirea şi pentru cei care se apropie de retragere. „Ştim bine că preoţii şi Episcopii nu ies niciodată la pensie, ci din funcţie, şi este corect, şi pentru a se dedica un pic mai mult rugăciunii şi îngrijirii sufletelor, începând de la propriul suflet. Aşadar, un ‘mulţumesc’ special, din inimă, pentru voi, iubiţi fraţi care părăsiţi Curia, în special pentru voi care aţi lucrat aici timp de atâţia ani şi cu atâta dăruire, în ascuns. Acest lucru este într-adevăr vrednic de admiraţie.”

Pontiful a vorbit despre două calităţi cruciale care trebuie să caracterizeze un oficial al Curiei: profesionalismul şi slujirea. Profesionalismul, „o condiţie fundamentală pentru a lucra în Curie”, înseamnă „competenţă, studiu, actualizare […]. Desigur, profesionalismul se formează şi în parte se şi dobândeşte; dar cred că, tocmai pentru ca să se formeze şi pentru ca să fie bine însuşită este nevoie ca să existe de la început o bază bună.” A doua calitate este „slujirea adusă Papei şi Episcopilor, Bisericii universale şi Bisericilor particulare”. „În Curia Romană se învaţă, ‘se respiră’ în mod special această dublă dimensiune a Bisericii, această întrepătrundere între universal şi particular […]. Când nu există profesionalism, se alunecă lent spre zona mediocrităţii.”

La aceste două calităţi Papa a mai adăugat una: sfinţenia vieţii. „Ştim bine că aceasta este cea mai importantă în ierarhia valorilor. De fapt, este şi la baza calităţii muncii, a slujirii. Şi aş vrea să spun aici că în Curia Romană au fost şi sunt sfinţi. […] Sfinţenia înseamnă viaţă scufundată în Duh, deschidere a inimii către Dumnezeu, rugăciune constantă, umilinţă profundă, caritate fraternă în raporturile cu colegii. Înseamnă şi apostolat, slujire pastorală discretă, fidelă, dusă înainte cu zel în contact direct cu poporul lui Dumnezeu.” Sfântul Părinte a încheiat spunând: „Iubiţi fraţi, să ne simţim cu toţii uniţi în această ultimă bucată de drum spre Betleem. […] Vă mulţumesc mult pentru munca voastră şi mai ales pentru rugăciunile voastre. Într-adevăr, mă simt ‘purtat’ de rugăciuni şi vă cer să continuaţi să mă susţineţi aşa. Şi eu vă amintesc Domnului şi vă binecuvântez, dorindu-vă un Crăciun de lumină şi de pace fiecăruia dintre voi şi celor dragi ai voştri. Crăciun fericit!”