Document al Bisericii Ortodoxe Ruse despre botezarea copiilor născuţi din mame surogat
05.01.2014, Moscova (Catholica) - Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Ruse a dat o declaraţie despre botezul copiilor născuţi din mame surogat. Declaraţia a fost adoptată la întâlnirea Sinodului din perioada 25-26 decembrie 2013. După ce îşi exprimă compasiunea faţă de soţii care se luptă cu infertilitatea, Sinodul citează un document din anul 2000 al Episcopilor ortodocşi ruşi, declarând că este licit din punct de vedere moral pentru soţi să folosească inseminarea artificială atâta vreme cât ovulele fertilizate nu sunt distruse. (Biserica Catolică, însă, învaţă că inseminarea artificială este grav imorală.) Sinodul susţine învăţătura ortodoxă rusă că maternitatea surogat este „nenaturală şi inacceptabilă din punct de vedere moral”, şi declară că aceasta umileşte femeia care poartă copilul unui cuplu, reducând trupul ei „la un fel de incubator”.
Ajungându-se la problema Botezului copiilor, se arată că copilul „nu trebuie condamnat pentru faptul că naşterea lui este asociată cu tehnologia reproductivă, condamnată de Biserică”, dar că Botezul presupune „educarea în credinţa creştină şi în conformitate cu normele moralei creştine”. O astfel de educare nu poate fi asumată, declară Sinodul, decât dacă aceia care aduc copilul pentru Botez – fie părinţii, fie mama surogat – se căiesc. Fără o astfel de căinţă, Botezul trebuie amânat până când copilul poate face alegeri personale. Se precizează aici că „faptul de a fi născut prin intermediul ‘maternităţii surogat’ nu este în sine un obstacol pentru botezarea unei persoane, deoarece aceasta nu este responsabilă pentru comportamentul părinţilor săi”.
Refuzul botezării în cazul în care nu există căinţă din partea celor care aduc copilul la biserică „se bazează pe învăţătura Bisericii privind inadmisibilitatea Botezului copiilor în familiile ale căror membri neglijează explicit şi deliberat tradiţia Bisericii şi nu împărtăşesc doctrina creştină despre căsătorie şi familie, ceea ce elimină practic posibilitatea unei educaţii creştine. Aceasta nu se aplică doar la problema ‘maternităţii surogat’, ci la orice nesupunere conştient exprimată la a trăi ca şi creştini”. De asemenea, se consideră că „acest refuz va avea şi o importanţă pastorală, societatea primind astfel de la Biserică semnalul clar că această practică a ‘maternităţii surogat’ este inacceptabilă din punct de vedere creştin”.
